Valsul cu realitatea

Nu te-ai  gândit niciodată la un vals? Unul cu realitatea? Cred că ai vedea multe lucruri cu o viteză  și cu un ritm potrivit. Ai uita de PC. De zile monotone dăruite televizorului. De seri lungi, cu romane polițiste pe noptieră. Poate ai vedea altceva…

Dimineață. Ora 6 – un verde proaspăt,  un răsărit palid, un cer semi-transparent, o răcoare revigorantă. O orchestră formată din micile vietăți maestre, completând opera prin noile voci ale înaripatelor își cântă oda matinală. O floare își ridică timid toată ființa fragedă spre o rază de soare venită să facă cunoștință cu Pământul. Un geam larg deschis… O adiere de vânt proaspăt într-o cameră cufundată în somn… O aromă de cafea neagră venind de undeva de pe bulevard…

***

Amiază. Moleșeală în toată ființa orașului. Verdele leneș și orbitor al parcului. Un grup de fete în rochii pestrițe râzând zgomotos. Două vrăbii scăldându-se în firișorul de apă de lângă robinet. Un bondar zumzăind alături de urechea ta. Tu, savurând o îngețată.

***

Seară. Răcoarea multașteptată. O rafală de vânt. Verdele închis al străzilor. Lătratul câinilor din cartier. Un cuplu pe o bancă. Un grup de skateri trecând în goană pe lângă o vecină arțăgoasă. O muzică melancolică în depărtare… Te îndrepți spre primul felinar ce s-a aprins, prima stea a capitalei. Cântatul greierilor te petrece până la scara blocului…

Oare ai schimba aceste mici bucurii ale verii pentru zilele petrecute monoton în fața calculatorului? Ai avea curajul să-ți… sacrifici viața? Nu te fascinează acest vals? Valsul cu natura, cu timpul, cu orașul, cu lumea ta? N-ai vrea să-l dansezi mai des?