Tag Archives: zbor

Marina Țvetaeva – Tragedia sufletului de poetă

Marina_Tsvetaeva_1914Sensibilitatea ce marchează opera poetei ruse Marina Țvetaeva (1912-1941) este de necontestat, admirată de numeroși critici, dar și de cititorii fideli.

Născută sub o stea nefastă, Țvetaeva simte toate nedreptățile vieții din timpul războiului, durerea, foamea, situații fără o cale de scăpare. Poeta descoperă scrisul la o vârstă fragedă, primul ei volum de poezie vede lumina zilei în anii ei de tinerețe. Pe parcurs, Țvetaeva va scrie încontinuu, neținând cont de exil, sărăcie, mizerie, moarte. Își va sfârși viața într-un mod tragic, punându-și capăt zilelor la scurt timp după moartea soțului.

Poezia Marinei Țvetaeva este plină de un sentiment profund de ură, de iubire, de revoltă, de vise neîmplinite, de așteptarea unui sfârșit mult așteptat. În fiecare vers se citește o forță puternică, o dorință de a trăi la fel de intensă precum visul la o moarte cât mai rapidă. Deși unele poezii au o notă optimistă, majoritatea sunt scrise într-o revoltă continuă, colorate în nuanțe sumbre, cu un final pesimist.

Sensibilitatea poetei se transpune în fiecare vers, pictând astfel un portret al autoarei; prin opera sa, Țvetaeva se remarcă printr-o sinceritate neprefăcută, dezgolindu-și sufletul în fața cititorului – fapt ce o plasează printre cele mai puternice voci ale vremurilor sale, ca un simbol al umanității călcate în picioare, al zborului frânt – distrus de o viață zbuciumată.

Reclame

Omul care ar fi putut să zboare

… Dar nu a făcut-o, în cerurile recunoașterii mondiale, pentru că nu și-a brevetat invenția.  Este vorba de domnul Justin Capră, inginer și inventator român din Prahova, o personalitate prea puțin cunoscută  și apreciată de către compatrioți.

Justin CaprăNăscut pe  22 februarie 1933 la Măgureni, județul Prahova, Virgilius Justin Capră își face debutul prin invenția dispozitivului cu motor, în 1949-1950, care începe să se miște de la singura comandă verbală ”pornește!”.  Între anii 1952-1956 urmează Școala Superioară de Aviație, pe care o va absolvi cu diplomă de subinginer de aviație. În această perioadă, Justin Capră  construiește primul automobil  cu două roți, Virgilius, acesta cântărind doar 250 de kg și atingând viteza de 300 km pe oră. O altă invenție este  ”cutia neagră” (1961), dispozitiv menit să reducă, parțial, gravitația corpurilor. În 1973 este prezentată publicului prima mașină din seria Soleta, care va avea mai multe prototipuri, principala preocupare al inventatorului fiind creșterea randamentului unui automobil și, totodată, scăderea greutății acestuia.

Cea mai cunoscută invenție rămâne rucsacul-zburător – 1956, care, nefiind brevetat, apare în serie în  anul 1958, în SUA. Aproape 50 de ani mai târziu, americanii recunosc faptul că ideea nu le aparține, numele lui Justin Capră devenind astfel sinonim cu invenția. Inițial, acest dispozitiv a fost folosit de către cosmonauți în deplasările intercapsulare, dar în 1968 parașutistul Vasile Sebe încearcă invenția inginerului prahovean, zbor reușit, de altfel, cu rucsacul-zburător modificat (varianta cu perhidrol).

Rucsacul-zburător (sursă imagine: adevărul.ro)

În 2008, Justin Capră este decorat de către președintele Trăian Băsescu cu Ordinul Național pentru Merit (grad de Cavaler). Tot în acest an, pe data de 20 mai, primește premiul Dan Voiculescu, în valoare de 300.000 RON, această sumă fiind folosită pentru inaugurarea unei fundații ce-i poartă numele, creată pentru copiii supradotați și tinerii ce sunt marginalizați de societatea românească, datorită  superiorității capacităților intelectuale ale acestora.

Cu o listă imensă de invenții și merite pe numele său, inginerul Justin Capră preferă singurătatea și izolarea, locuind în Filipeștii de Pădure, o localitate din județul Prahova, deși ar fi putut să fie astăzi în Germania, Italia, sau oricare altă țară ce și-a dorit să-l ”adopte”.  Român simplu, acesta a decis să rămână în patrie, luptând pentru a o face mai bună: ” De meserie eu sunt român, iar la asta eu nu voi renunţa niciodată, chiar dacă cei din jur te privesc ca pe un tataie ţicnit”.

Deși acum câteva zile nu știam nimic despre acest om, astăzi am descoperit cât de minunați pot fi oamenii din această țară, oricât de detestată nu ar fi ea. Un om ce a avut posibilitatea să plece, dar nu a făcut-o îmi trezește tot respectul. Un om ce a inventat multe lucruri fascinante, făcând acest lucru din plăcere și pentru oameni, tratând cu orice indiferență formalitățile, merită mai multă atenție din partea omului de rând.

Justin Capră și invenția lui (sursă imagine: adevărul.ro)

Astăzi, domnul Justin Capră locuiește într-o izolare voită, lucrând în continuare cu oamenii, cu copiii dotați care, după toate aparențele, nu au ce căuta în școli – instituții pentru crearea unor roboți cu mentalități identice. Faptul că banii primiți ca premiu s-au dus la crearea unei fundații pentru societate este un alt merit al domnului. Deși a avut ocazia să colaboreze cu personalități din ramura științei, precum Henri Coandă, Eugen Macovschi, Ion Purică și Karlo Johann Wilde, Justin Capră a rămas un inventator pentru oameni, o minte lucidă, de o inteligență formidabilă și nu în ultimul rând, un român simplu, demn de țara sa și de aprecierea oamenilor din jur.

În loc de post-scriptum:

De ce nu știm despre astfel de oameni?

Răspunsul vine de la sine: pentru că nu știm să apreciem inteligența. Pentru că mass-media ne prezintă doar non-valori, corpuri neînsuflețite și umbre de ”personalități” ce pleacă în obscuritate în doar câteva luni după ”marea descoperire”. Astfel, uită că  în țara aceasta, unde la tot pasul auzi doar cuvinte urâte la adresa oamenilor și a societății, există totuși personalități adevărate, ascunse undeva în spatele unor invenții despre care nu știm pentru că nu ne interesează.

Totuși, există o speranță: oamenii ce își iubesc țara au creat un loc în care aflăm despre ei, despre oamenii ce au schimbat, într-un mod mai mult sau mai puțin cunoscut, lumea.  Această platformă își dorește o informare a societății despre existența unor minți strălucite ce merită să iasă din întuneric. Astfel, promovarea valorilor noastre are loc atât în mediul virtual, cât și în cel ”off-line”.

Pentru ieșeni, promovarea inovației va avea loc pe 23 mai în incinta Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi”, Facultatea de Inginerie Chimică şi  Protecţia  Mediului. Prezentarea va începe la orele 12:00 în amfiteatrul CH II – Ilie Matei, etaj 1, condusă de speaker-ul Alexandru Dan Budau, directorul grupului „Industrial”. La fel, va fi prezentă și doamna Nadia Badea, HR Manager 3M România, cât și un inventator din regiune.


Păsări uitate în zbor

De fapt, e  titlul  unei cărţi, nu sunt autoarea titlului. Dar mi-a venit  în minte această imagine acum un sfert de oră, când timp de vreo 20 de minute vântul a purtat ploiaia prin faţa geamului. Uitându-te afară aveai impresia că e  o ceaţă mânată de forţe malefice, şi totuşi picăturile mari băteau în sticlă. Am impresia că era lapoviţă.

Dar ideea e cu totul alta, în acest vacarm de afară am văzut o pasăre ce plonja singuratică în văzduh.Se înălţa şi în acelaşi moment plonja în jos, cred că viteza ploii o dobora.Dar era atât de singură, într-o dezlănţuire violentă a naturii, sihastră pe cerul acoperit de un gri vaporos…şi melodia pe care o ascultam la moment, Gregorian – Join me, un cover pe melodia celora de la HIM a creat  o atmosferă ciudată în jurul meu.M-a cuprins melancolia şi o nemărginită tristeţe, zborul singur, în ploaie, al unei biete păsări şi vocea soliştilor în care se destingea solista şi tristeţea pe care mi-o inspiră cuvintele cântate de ea…

Acum apare soarele, încet-încet, dar sunt sigură că vântul va aduce iar ploi, de vreo trei zile ţine  timpul acesta tâmpit, nu-mi place! De parcă e martice şi nu aprilie. Dar sper că în întinsul cerului nu voi mai vedea o pasăre pierdută în zbor…


%d blogeri au apreciat asta: