Doctor Zhivago(1957) de Boris Pasternak

dr-zhivagoOpera lui Boris Pasternak este o lucrare controversată, conturând o perioadă întunecată în soarta Rusiei: de la Revoluția din 1905 până la începutul celui de-al doilea Război Mondial, fapt care a fost extrem de deranjant pentru autoritățile rusești – romanul este tipărit pentru prima dată în Italia, în 1957, iar premiul Nobel din anul următor devine un ghimpe otrăvit în corpul Rusiei comuniste.

Yuri Andreevich Zhivago, protagonistul, este introdus în roman de la bun început, unde cititorul îl surprinde pe micul Yura la înmormântarea mamei sale. Inconștient încă de timpurile ce-l așteaptă, copilul orfan de mamă și părăsit de tată își petrece tinerețea în casa Annei Ivanovna Gromeko, aici cunoscându-l pe Misha și pe Tonya, doi oameni ce-i vor deveni prieteni apropiați, iar domnița – soție. Un alt personaj interesant, al cărui soartă va fi legată de doctorul Zhivago este domnișoara Lara, care într-o noapte de Crăciun, afectată de anumite întâmplări, decide să îl împuște pe acel om ce i-a distrus viața; dar ratează.

Viața doctorului Zhivago este marcată de nenumăratele conflicte de natură politică, pe de o parte, iar pe de altă parte, de conflictele interioare ale unui poet închis în corpul unui doctor. Destinul acestuia este marcat de nenumărate pierderi, dar doctorul se adeverește a fi un luptător, căci indiferent de tragedia ce are loc, acesta se ridică și merge mai departe, supraviețuind timpurilor nefaste.

Sinceră să fiu, mi-a fost dificil să urmăresc firul narațiunii. În primul rând, deoarece autorul introduce o mulțime de personaje, care nu intră în scenă ca să fie prezenți la anumite evenimente și după să dispară cu totul; deseori, același personaj apare menționat cu un singur nume, fie numele, prenumele, diminutivul sau patronimicul, ceea ce este destul de bulversant. În al doilea rând, lucru pe care l-am observat la mulți scriitori ruși, sunt acele pagini pline de detalii despre orice, despre timp, trenuri, satul cutare sau personajul cutare, care deseori nu sunt importante pentru acțiune, ci apar pentru crearea unui peisaj foarte complex în cadrul căruia are loc acțiunea.

Per total însă, romanul s-a adeverit a fi un război continuu, atât istoric cât și lăuntric, iar Pasternak reușește să facă cititorul să îndrăgească cel puțin un personaj. Mie mi-a plăcut de soțul Larei, Pasha Antipov, a cărui mod de gândire și interpretare a relației cu soția îl duce pe drumuri greșite; evident, mi-a plăcut și personajul principal, felul în care se completează acesta cu Lara – o femeie puternică, cu o inimă iubitoare și suflet curat.

În romanul lui Pasternak apare întrebarea dacă poți iubi simultan două persoane, aceasta regăsindu-se în două romane ce-mi plac foarte mult: Noapte de Sânziene a lui Mircea Eliade și Donul liniștit a lui Mihail Șolohov. În toate cele trei opere întrebarea apare suspendată undeva în aer, marcând într-un anumit mod deciziile și, inevitabil, soarta personajului principal.

Caietul cu poezii scrise de doctor, care încheie romanul, mi-a inspirat o oglindă în care se poate vedea soarta poporului rusesc din acea perioadă, tot zbuciumul, chinul, durerea ce sfâșie sufletul omului de rând și, inevitabil, speranța ce luminează ochii ce privesc în viitor.

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: