Colecționarul(1963) de John Fowles

TheCollectorOpera de debut al scriitorului englez Fowles, Colecționarul m-a făcut să mă implic emoțional în lumea romanului. Și mi-a părut rău.

Pe scurt, colecționarul este pasionat de fluturi, aranjându-și colecția cu o atenție exagerată, în pauze visând la Miranda Grey, pe care nu o cunoaște personal și este conștient că nu are nicio șansă în a pătrunde în lumea acesteia. Antisocial, timid, educat de mătușa Annie, femeie rea și cu viziuni foarte idioate, Frederick Clegg- colecționarul, o visează zi și noapte pe Miranda, transformând această pasiune în obsesie. Din senin, Frederick se trezește că a câștigat o sumă imensă de bani, și scăpând de mătușa sa și verișoară, ajunge să cumpere o casă veche, în mijlocul unui loc pustiu, a cărei taină nu avea să o cunoască decât o singură persoană. Nesigur, conștient de faptul că Miranda nu-l va accepta niciodată, colecționarul decide să o răpească, să o țină captivă până când aceasta nu-l va cunoaște și, în mintea lui, până nu se va îndrăgosti de el.

Pe cât de captivantă a fost cartea, pe atât de mult m-a traumatizat. Nu credeam că un personaj mă va face vreodată să-l urăsc atât de mult, să-mi doresc să-l distrug, să-l văd murind în modul cel mai groaznic. Dar Fowles a reușit să creeze un psihopat, un obsedat până la nebunie de fluturi, sigur că tot ce face este corect și că acțiunile sale sunt umane, iar prezența sa plăcută. Pe de altă parte, conturarea Mirandei, femeie inteligentă, artistă, un pic cam snoabă și încrezută, dar un simbol al tinereții și al viitorului promițător, îl face pe colecționar și mai monstruos, trezind bestia ce dormea adânc undeva în interiorul său.

Romanul lui Fowles m-a făcut să privesc un personaj cu atâta ură, lucru pe care puțini scriitori l-ar putea realiza. Cum spuneam, opera este foarte captivantă, punând în contrast două firi diferite, dar complexe, ca două părți a unei medalii – societatea. Totodată, mi-aș fi dorit să se termine altfel, ca o poveste cu happy-end; dar a fost o poveste aproape reală – de altfel, sursă de inspirație pentru alți astfel de ”colecționari”.

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

2 responses to “Colecționarul(1963) de John Fowles

  • Alice Grey

    Cred ca cel mai neasteptat lucru la acest roman il reprezinta nu doar relatia care se stabileste intre rapitor si victima (desi initial orice cititor tinde sa-l urasca pe Frederick, prin intermediul Mirandei i se contureaza treptat profilul, cel al unui biet colectionar al carui scop ultim este de a culege frumosul si de a-l categorisi) ci finalul, mai ales ca dupa obsesia pe care si-a format-o pentru Miranda, o data ce a reusit sa o colectioneze, el trece la urmatoarea victima atat de usor… Frederick e un colectionar desavarsit!

    • Elena Druță

      Așa e… inițial zici că Frederick e obsedat doar de Miranda, dispariția ei însemnând sfârșitul lui… dar soba pe care o instalează în pivniță, ca să nu mai fie frig și să nu se repete povestea, îl face un personaj și mai detestabil.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: