Cartea I: Unde cântă vântul (V)

fenris_dragon_age_ii_by_sakimichan-d3oighsSoarele era demult pe cer, iar Anahita își continua drumul spre Țara Irisului, evitând, cu grijă, capcanele magice puse de nimfele din Rion; căci elfizii nu se complicau cu străjeri la frontieră; magia nimfelor era destul de puternică ca să oprească un vizitator neașteptat de pe partea cealaltă a pădurii. Dar Anahita cunoștea toate aceste puncte magice din pădure, căci în venele ei curgea, împreună cu sângele, o taină pe care nu trebuia să o afle nimeni…

Se auzi un trosnet ce o trezi din gândurile ei. Simți lama rece a unei săbii în dreptul spatelui ei. Încercă să tragă de acel mâner ce i se vedea din mantie, dar o voce tânără o opri din scurt:

– O mișcare greșită și îți vei lua adio de la viață.

Anahita abandonă încercarea de a-și folosi arma și răspunse cu o voce calmă, sigură de sine:

– Cine ești, de-ți permiți să mă ameninți?

– Întrebarea este cine ești tu?

Anahita se întoarse atât de neașteptat, încât agresorul ei își retrase, involuntar, sabia. Elfida îl privi scrutător pe acel bărbat ce stătea în fața ei. Înalt, chipeș, de o vârstă cu ea, poate puțin mai tânăr; pielea de culoarea piersicii, ochii mari, de un verde închis, încadrați într-o față pătrățoasă, acoperită pe frunte de un păr castaniu-închis, reprezentau portretul unui grifonid din pătura de jos. Elfida își îndreptă mâna dreaptă spre șoldul stâng, unde trase de sub mantie mânerul, care nu era altceva decât mânerul de la un iatagan în formă de semilună. Cei doi adversari se priveau cu atenție, deși tânărul părea foarte uluit de ceea ce vede în fața lui:

-O femeie?

– Te mai întreb odată, cine ești de-ți permiți să mă ameninți?

Revenindu-și, tânărul strânse mai tare mânerul sabiei și o privi foarte serios – cel puțin, părea că încearcă:

– Asta nu are nicio importanță; ce caută o elfidă în aceste locuri?

Anahita nu reușise să răspundă, căci din spatele tânărului, din pădure, apăru o făptură mică, care văzând scena, se înspăimântă, alergase spre elfidă și căzu în genunchi în fața ei:

-O, vă rog, vă rog, făce-ți-vă milă de doi orfani, vă rog, doamnă, nu ne ucideți!

Anahita fu la fel de uluită ca și grifonidul, care se grăbi să-l ridice pe bietul copil și să-l ascundă în spatele său. Elfida zâmbi.

-Ce avem noi aici, doi fugari, care se ascund în pădure!

-Noi nu suntem fugari! Ripostă tânărul grifonid.

-Atunci ce ești, hoț? Îți duci marfa spre Regatul Măștii?

Ca ”marfă”, elfida se referea la copil. Căci acesta nu semăna deloc cu grifonidul ce o amenință: era un elfid: pielea palidă, ochii albaștri – sau mai bine zis, singurul ochi pe care-l avea, și părul de un castaniu-deschis nu-l putea trăda.

La această replică, grifonidul devenise amenințător, și-i vorbise printre dinți:

-Bertrand nu este marfă!

La care copilul, cu ochii încă înlăcrimați, sări în apărarea grifonidului:

– Nu sunt marfă, Iorgovan este fratele meu! Noi venim din Mios…

elf_child_by_sakimichan-d4oxa56Iorgovan îl întrerupse:

-Nu este necesar să știe asta de unde venim.

Anahita îl privi îndelung, cu dispreț, și la fel de neașteptat cum își scoase iataganul, la fel de neașteptat se întoarse și își continuă drumul. Grifonidului nu-i plăcu acest gest. O ajunse din urmă, încă amenințând-o:

– Ce crezi că faci? Pleci așa, fără să spui nimic?

– Ce treabă am eu cu voi?

– Suntem în pădure, ilegal… după care, într-un sfârșit, realiză: – tu nu ești din oamenii regelui…

Anahita nu-i răspunse, ci-și continuă drumul în tăcere. Iorgovan însă, cu o piatră luată de pe inimă, continua să meargă lângă ea, punând sabia în teacă. Bertrand, văzând că nu se mai întoarce, alergă spre el, luându-l de mână. Astfel, toți trei merseră un timp în tăcere. Anahitei nu-i plăcuse această companie ciudată. Se opri brusc și-i întrebă:

-Ce vreți?

-Ah, nimic, îi răspunse Iorgovan, zâmbind.

-Cum, nimic? De ce mă urmărești?

-Mă gândeam să-ți arăt drumul, se pare că nu-l cunoști.

-Ba-l cunosc foarte bine…

-De aceea ai înconjurat de două ori luminișul?

Anahita se opri încurcată: întâlnirea cu acești doi ciudați o debusolă, astfel că pierduse poteca pe care o urmărea; și doar era așa de aproape de poteca principală!

– Treaba mea ce fac, și se îndepărtă în tăcere. Grifonidul însă nu se opri, ci trăgându-l pe Bertrand după el, continua să calce pe urmele elfidei.

– Nu vrei să îți arăt drumul, totuși? Noaptea nu este un prieten sigur în acest loc…

– Ce vrei în schimb?

Grifonidul zâmbi mulțumit, căci aici voia să ajungă:

-Nu ai nevoie de un cavaler? Drumul tău pare lung…

– Cavaler? Cu un copil după el? Și Anahita zâmbi, în acel mod rece și sinistru ce-l sperie pe Bertrand.

– Glumeam, glumeam… mă refeream la un tovarăș de drum; mânuiesc destul de bine sabia, să știi. Și fratele meu, Bertrand, nu e chiar așa de neputincios: îl învăț acum arta meseriei.

Anahita nu răspunse. O vreme, cugetă dacă acest cuplu ciudat îi va folosi la ceva; până la urmă, drumul ei într-adevăr este foarte lung…

-Bine, fie. Dar doar până când ajungem la destinație. Care sunt condițiile tale?

– Atât voiam să știu, dragă doamnă. Restul, facem noi rost și singuri.

Anahita strâmbă din nas, și privindu-l cu un oarecare dispreț, îl înștiință:

– Nu te adresezi cu ”doamnă” la mine; nu îmi pui întrebări, nu faci nimic din ce nu-ți spun eu; ai înțeles?

– Da doa… Bertrand o privi încurcat; numele tău?…

Cei trei își continuară drumul în liniște, înfundându-se tot mai mult în pădurea care începea să se rărească.

Sursă imagini: 1. Fenris dragon age II de Sakimichan și 2. Elf child de Sakimichan, pe Deviantart.

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: