Comedianta de Władysław Reymont – povestea unui eșec

1933Am cumpărat cartea doar pentru că mi-a plăcut coperta, odată cu această carte, care, de altfel, mi-a plăcut. În ceea  ce privește opera lui Władysław Reymont, nu m-a impresionat.

Cartea relatează o poveste banală: o tânără de la țară, plină de iluzii și un orgoliu absurd, descoperă lumea teatrului, spre care se și îndreaptă, rupând orice legătură cu viața pe care a dus-o până în acel moment.

Ajunsă în mediul ”prielnic”, Janka Orlowska, eroina, se angajează drept coristă la un teatru de vară, unde viața ei va lua o cu totul altă întorsătură. La început, plină de speranțe, vise și iluzii, tânăra fată vede teatrul ca un colț din Eden, plin de oameni de artă, cu sufletul plin de zelul creației, capabili să trăiască roluri pe scenă. Certurile de la început, decăderea morală, lașitatea, nimicnicia acestor oameni se va perinda în fața ochilor ei atunci când i se vor spulbera iluziile și banii, ajungând să realizeze că realitatea este anume aceasta abia atunci când va fi prea târziu. Finalul tragic încheie povestea unei actrițe ratate.

A fost totuși un moment ce mi s-a părut cam artificial: la un moment dat, Janka se duce să stea pe malul Vistulei, unde face cunoștință cu un pescar. Acesta, cel mai probabil, reprezintă viziunea despre lume al autorului, căci un pescar, un om din popor, nu are cum să filozofeze ca un intelectual. Monologul pescarului, încărcat parcă cu prea multe detalii, părerei și aspecte despre anumite lucruri în viață nu pare să o afecteze în vreun fel pe Janika, căci mecanismul s-a declanșat, și nu există cale de întoarcere.

În ansamblu, nu mi s-a părut o carte foarte interesantă; mai degrabă, literatură de citit în tren, căci este foarte bogată în dialoguri, descrieri sumare, atât al decorului, cât și al personajelor. În fond, fiecare citește literatură ce este pe gustul lui; mie comedianta nu mi-a creat impresia unei capodopere.

Advertisements

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

4 responses to “Comedianta de Władysław Reymont – povestea unui eșec

  • distandi

    Tu cum reușești să citești până la capăt o carte care „nu te prinde” din primele pagini? Eu mă motivez că până la sfârșitul ei sigur voi găsi ceva care să-mi placă, fie și o propoziție, o idee, un concept.
    Am întâlnit și eu cărți care m-au dezamăgit, însă nu cred că am întâlnit o carte pe care s-o fi cumpărat și să-mi pară rău. Sper să nu se întâmple de acum încolo :D.
    Spor la citit în continuare! >:D<

    • Vulpea de scorțișoară

      Am un fix, refuz să citesc o carte până la jumătate și să o las, trebuie musai să o termin. Pe asta am citit-o fix cum spui tu, adică în căutarea unei idei, unei fraze, ceva. Nu știu dacă sunt prea pretențioasă, sau cartea chiar nu și-a meritat locul în lista acelora ce au luat premiul Nobel… dar cine sunt eu ca să judec? 😀

      • distandi

        Nu cred că ești prea pretențioasă. Cred că ți-ai format o judecată bazată pe muuulte lecturi. Pur și simplu nu toate cărțile sunt pentru toată lumea. E foarte posibil ca această carte să fie preferata altcuiva…
        Eu am citit o carte a unei suedeze și m-a lăsat cam rece. Înafară de sfârșit (cred că vreo 20 de pagini), deși era de acțiune, nu s-a întâmplat mai nimic. A lungit-o cu niște faze de ajunsesem să trec deja de o săptămână de când începusem să o citesc. Și asta nu era o carte de mai mult de 1-2 zile. Într-un final am terminat-o și am rămas cu un gust amar, mai puțin pentru finalul ei. Deci, se poate și așa.
        Acum citesc tot o carte tradusă din suedeză, care are același stil. Un bestseller. O recomandare. Și tot nu m-a prins, dar vreau să termin cele două volume. Vreau să înțeleg mai bine stilul nordic, unde se scriu cărți pe bandă rulantă…
        Sper doar să nu o lungesc prea mult cu cititul ei, pentru că mai am alte titluri la coadă și abia aștept să le parcurg.
        Important e să citim. Mereu învățăm câte ceva, chiar dacă asta înseamnă și să înveți să deosebești ceea ce-ți place de ceea ce nu. Până la urmă, cum altfel să putem compara?

      • Vulpea de scorțișoară

        Din postul tău ar putea reieși un adevărat articol! 🙂
        Eu sunt sceptică în ceea ce privește cărțile bestseller. În fond, prefer literatura epocilor demult (sau nu chiar) apuse, deci da, fiecare cu ce-i place 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: