Lasă dragă, că n-o să mori!

AșteptareLasă dragă, că n-o să mori!-ul acesta l-am auzit de destule ori ca să mă mai complic. Și situația este următoarea: sunt genul de om care urăște ideea de a întârzia, indiferent că este vorba de un eveniment, o întâlnire importantă sau doar o plimbare prin oraș cu prietenii.

Problema mea eternă este legată de punctualitatea oamenilor din jur, mai ales dacă sunt oameni pe care-i cunosc de foarte mult timp. De exemplu, am o prietenă care indiferent de circumstanțe, își permite să întârzie cu câte o jumătate de oră, chiar dacă locul în care urmează să ne întâlnim este relativ aproape de casa ei. La fel, am o altă prietenă care mă sună din 10 în 10 minute, mă grăbește, și tot ea ajunge să fie undeva în celălalt capăt al orașului, plângându-se în telefon că e aglomerat și că mai durează ceva timp până ajunge.

Pe de altă parte, nu suport să întârzii și să fiu cea așteptată. Dacă se întâmplă, mă gândesc cât de enervat este omul ce mă așteaptă, chiar dacă, în mod normal, acesta nu este chiar foarte supărat când apar și eu în peisaj. Întârzierile mele, totuși, nu sunt un lucru comun: chiar dacă îmi propun să ajung mai târziu, mă trezesc în locul întâlnirii cu un sfert de oră înainte de ora stabilită. De ce? Pentru că, probabil, îmi calculez timpul ”în cel mai rău caz”, cum îi spun eu, adică, plus minus zece minute în trafic, încă vreo zece până îmi găsesc cheile, umbrela, pantofii preferați, etc. Și astfel, ajung să fiu cea care așteaptă, lucru ce nu este deranjant până la… ora stabilită.

Recent, am citit și un articol pe acest subiect, De ce merită să fii punctual?, unde am regăsit propriile gânduri, dar am și învățat ceva nou. De exemplu, un om ce întârzie în repetate rânduri pierde o anumită cantitate de respect din partea celorlalți – cazul cu prietena care întârzie cu jumătate de oră (cel puțin). Dacă trebuie să mă văd cu ea, stabilesc o oră + jumătate; dacă îi zic că ne vedem la 5, la 5 : 30 sunt la fața locului ca să… mai aștept încă un ”sfert de oră academic”. Și e foarte, foarte enervant.  Și problema este că domnișoara respectivă se complace în rolul de ”mereu întârziată”, ceea ce mi se pare cam lipsit de logică. La urma urmei, nu sunt iubitul ei ca să se lase așteptată (un obicei destul de straniu ce l-am întâlnit la multe fete, ”lasă-l să mă aștepte, căci dacă pleacă, înseamnă că nu ține destul de mult la mine”).

Trecând peste, consider că oamenii ce întârzie nu se respectă nici pe sine, nici pe cei pe care-i lasă să-i aștepte. Ba mai mult, se obișnuiesc cu acest lucru și nu se prezintă la timp, ceea ce schimbă percepția lumii despre seriozitatea lor. Într-o altă oridne de idei, articolul despre care am menționat tratează problema punctualității mult mai obiectiv decât mine, de aceea vă propun să-l citiți și voi.

Și revenind la buna mea prietenă care mereu uită ce tramvai duce în direcția x, iar ”traficul” o împiedică să ajungă la timp, mi-a răspuns la un reproș de-al meu cu fraza ”Lasă dragă, n-o să mori!”, și o tot îngână când încerc să-i explic că-i deranjant să se lase așteptată tot timpul. Dar asta e, port și eu o bună parte din vină pentru faptul că am ”răsfățat-o”…

Daca vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celui despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

4 responses to “Lasă dragă, că n-o să mori!

  • adelinavasile

    Intelege exact ce simti! Nu suport sa intarzii si din pacate am impresia ca toate lumea e asa dar nu e nici pe departe. Nu cu prietenii am probleme de genul asta ci cu familia. Le zic de obicei sa ne vedem chiar cu o ora mai devreme pentru ca vor ajunge cu o ora mai tarziu…

  • distandi

    Și eu sunt punctuală și mă aflu des în situația de a ajunge mai devreme undeva. Am avut un moment în care trebuia să ajung la o întâlnire cu o persoană care se presupune că e punctuală, ba chiar m-a atenționat să nu ajung mai târziu de ora stabilită pentru că are treabă. Rezultatul a fost în felul următor: a doua zi, pentru a ajunge la timp, am luat taxi-ul. Persoana respectivă a ajuns după jumătate de oră de la cea stabilită. Evident, m-am enervat. Stătea la 5 minute de la locul întâlnirii. Și da, respectul a mai coborât câteva trepte…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: