Bună, numele meu este Leo și sunt un animal chinuit

După o dimineață în care totul mergea pe dos, neținând cont de durerea de cap, am mers totuși la… circ. Da, la circ, în parcarea de la Carrefour Era, deși habar nu aveam unde merg – căci era o surpriză. Și chiar a fost; dar să detaliez.

Intrând în cort, fiecare vizitator este asaltat de vânzătorii de fleacuri multicolore, lucruri pe care părinții le cumpără pentru copiii lor, care mai apoi, plictisindu-se, aruncă jucăria în debara. Mai târziu, vizitatorul de rând observă că vânzătorii, de fapt, sunt și artiștii, dresorii, femeile de serviciu și oameni normali, ce fumează în pauze în spatele scenei.

Trecând de această etapă a acostării, vizitatorul începe să-și caute locul, care se ”prinde” după principiul primul venit, primul servit, astfel încât au fost și persoane ce au plătit pentru locurile din față și s-au trezit undeva în spate.

Pe o scenă ce se vrea a fi o corabie, apare Mosul – sau, cel puțin, asta am înțeles din limba aia ciudată pe care o vorbeau ”pirații”. (La drept vorbind, italiana mi se pare o limbă foarte urâtă, mai ales când este combinată cu româna, căci sună ca naiba, nu poți înțelege cuvintele românești spuse cu intonația lui ”bella  grazia”).  La început are loc comunicarea cu publicul, după care și spectacolul propriu-zis. Nu prea am înțeles tot ce se întâmplă, firul narativ, căci limba ostilă mie părea să încurce și mai mult ițele… dar, în fine, circul este circ și am venit să râdem. Spectacolul a fost împărțit în două părți – acrobații și animale.

ScenaPrima parte mi-a plăcut, partea cu numere de acrobație, acompaniate de Mosul, care anima atmosfera. După, a urmat o pauză de 10 minute, care a durat ceva mai mult. În timpul pauzei, publicul a fost invitat să vadă mica grădină zoologică. Pe lângă copiii ce țipau ”uau mami uite”, pe mine m-a întristat decorul: animale chinuite, plictisite de atâta atenție, slabe sau flămânde – era și un câine mic și pufos, care încerca să se contopească cu pământul văzând atâția oameni în jur; ochii lui păreau să ceară un adăpost de priviri, un ”lăsați-mă-n pace!”.

După ocolul micului ”parc” plin de animale nefericite, am revenit în sală, unde pe scenă se afla același Mosul cu un nene ce ținea crocodilul. Pe scări, stătea ”caserița”, tot ea fiind și acrobata, și regina, și, și… care, pe lângă vocea din boxe, explica mecanismul: 10 (sau 20?) de lei și poți face poza cu crocodilul. Cred că a strâns o sumă frumușică, având în vedere că pauza a durat ceva mai mult de 10 minute. Și un alt fapt care mi s-a părut revoltător: părinții ce-și târâiau odraslele să facă poza cu crocodilul, zâmbind în obiectiv, iar picii plângând sau schimonosindu-se de frică față de reptilă.

PenguinPartea a doua a spectacolului… a fost dezamăgitoare. Au fost și porci spinoși, și șerpi, și un pui de hipopotam, și pelicani (cu aripile tăiate), și penguini, care… mâncau pește. O parte dintre animale au defilat dintr-un colț de scenă în celălalt, dispărând după cortină. Pelicanii au dansat ceva, mai mult mânați nu de skillul lor de artiști, ci de peștișorii din mânile dresoarei. Totuși, leul de mare a fost drăgălaș, aplaudând, pupând în nenumărate ori dresoarea și râgâind în microfon. Pe corp se vedeau urme de tăieturi sau lovituri. Nu, animalele de la circ nu ar trebui dresate în astfel de condiții. De fapt, animalele nu au ce cauta la circ, făcând lucruri ce nu le sunt firești, dar cui îi pasă? Poporul vrea spectacol; asta se putea vedea după tanti din față ce făcea poze cu tableta, amuzându-se teribil de hipopotamul mânat cu o vargă de fier de un ”pirat”.

Circul acvatic – cu o fântână arteziană improvizată, foarte ”fascinantă”, artiști multi-tasking și animale chinuite a fost un spectacol trist pentru mine. Nu pot să zic că nu a fost ceva interesant – căci aveam o companie plăcută, prima parte a fost destul de decentă; însă multi-taskingul, goana după bani prin intermediul pozelor și a fleacurilor, animalele chinuite… a fost ceva nu prea frumos.

Cred că astfel de spectacole văzute la o vârstă fragedă sunt foarte fascinante. La vârsta mea însă… mai puțin. Când ești copil, vezi lumea altfel, mult mai perfectă decât pare, astfel încât amintirile mele legate de circ de mai bine de 10 ani în urmă sunt și ele vii, frumoase. Cine știe însă, dacă aș vedea acele spectacole astăzi… le-aș savura cu aceeași sete de fascinație?

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

6 responses to “Bună, numele meu este Leo și sunt un animal chinuit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: