Despre impactul literaturii asupra cititorului

Biblioteca perfectă (sursă: tumblr)Când mă gândesc la literatură, primul lucru ce-mi vine în minte este biblioteca tatălui meu, un perete întreg ticsit cu volume de cărți mirosind a cerneală. Îmi plăcea să-mi petrec serile în bibliotecă, să citesc până târziu vreun roman istoric sau de dragoste și să adorm visând doar personaje din filele vechi.

Astăzi biblioteca mă privește bănuitor. Nu am mai trecut demult pe acolo. Ultima dată am fost iarna aceasta ca să constat că prietenii mei de hârtie s-au detașat demult de mine. Nu mă mai recunosc; frunzăresc în neștire vreun volum și înțeleg că nu mai simt nimic, că nu mai vede în acea ”mine” de azi pe ”eu” de acum patru ani. Și e trist, pentru că nu înțeleg când am reușit să devin o străină.

Astfel, literatura poate însemna mult pentru anumiți oameni. Dacă cineva privește o carte cu dispreț sau răceală, altcineva o va ridica, o va frunzări, o va mirosi, îi va lipi paginile lipsă, o va îmbrăca într-o copertă nouă. De altfel, cărțile sunt ca oamenii: reci, plictisite, crude, mușcând din pielea fină a degetelor. Pot fi calde, mirosind a parfum de praf din secolul al XIX-lea, amintirile bunicii și cerneală veche imprimată atent pe filele îngălbenite de timp. Pot fi imaculate, cu puține cuvinte și fără sens. Pot fi jucăușe, cu multe desene și cuvinte colorate. Pot fi melancolice, păstrând între file amintiri despre toamnă și pot fi proaspete ca vântul din mai. Cărțile sunt ca oamenii – emană aceleași sentimente, înțeleg lucruri diferite și rănesc fără să le pese de durerea altuia.

Și totuși, îmi plac. Chiar dacă le ignor de ceva timp. Chiar dacă trec prin librării doar să le frunzăresc și le las tot acolo, pe raft, ca pe niște orfane ce au sperat la regăsirea unei familii iubitoare. Chiar dacă le conturez cuvintele de pe pagini cu pix roșu. Chiar dacă uit să le șterg de praf. Chiar dacă refuz, uneori, să le deschid sau să le mut într-un loc mai puțin aglomerat de cești de ceai, formule de calcul trigonometric și muzică depresivă. Chiar dacă le ignor atât de des, îmi sunt necesare ca aerul: pentru că ele mă cunosc. Mă ajută să uit de multe lucruri și mă acoperă cu un val de povești imaginare, personajele cărora sunt atât de umane și de ireale în același timp. Datorită filelor pline de cuvinte uit de propria realitate, de soarele care nu mă mai încălzește, de zâmbetul care nu mai emană iubire, de ochii care mă evită.

Deci care este impactul literaturii asupra omului? Asta rămâne la discreția fiecăruia. Pentru mine, în fond, literatura este un prieten. Cum zicea cineva, un prieten rece, dar sigur.

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

2 responses to “Despre impactul literaturii asupra cititorului

  • Dany M1K3

    In tot textul eu am citit „Ce este pentru mine literatura„ si nu „Impactul literaturii asupra cititorului„… bai eu zic , ca ar cam trebui sa citesti carti, ca nu prea tii seama de intelesul cuvintelor… Sry

    • Elena Druță

      Bună Dani, îmi pare bine că ai lăsat acest comentariu 🙂
      Ai dreptate, articolul de față nu corespunde unui text argumentativ – tip, deoarece îmbină argumentul și părerea personală. Pe de altă parte, m-am raportat la mine deoarece îmi place să citesc cărți, fiind și eu, la rândul meu, un cititor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: