Cum să redescoperi o carte

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi copertăNu îmi place să recitesc cărți. Am impresia că recitindu-le îmi voi pierde interesul, că tot farmecul lor se va spulbera; că voi citi lucruri pe care le știu deja și că nu voi mai găsi nimic din ideea pe care mi-am creat-o despre ele. Și totuși, după patru ani, am recitit Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

Și de data aceasta am înțeles-o altfel. Chiar dacă știam ce va urma, știam unele fraze, imagini, sentimente… totul a fost altfel. Acum patru ani îl judecam pe Ștefan Gheorghidiu. Îi judecam iubirea absolută, luciditatea exagerată, idolatrizarea Elei. Îi judecam gelozia nefondată și felul obsedat de a iubi și de a-și privi femeia. Ela era, pentru mine, o ființă gingașă și inocentă, femeie frumoasă, ca un bibelou, lipsită totuși de inteligență. În drama cuplului Gheorghidiu, Ela era victima, Ștefan călăul.

Astăzi, recitind cartea, am realizat că impresia creată acum câțiva ani se spulberă; totul a căpătat un alt sens. În fiecare rând  și în personajul principal îmi citeam, parțial, gândurile. De altfel, cred că mă regăsesc în el, omul cu iubire nemărginită și prea multă luciditate. Am văzut personajul într-o altă lumină: i-am descoperit calități și însușiri noi, gânduri care-mi trec și mie prin minte, percepția lui despre lume și iubire. Și cum ziceam, m-am regăsit. Poate nu în totalitate, dar destul ca  să-i pot înțelege frustrările, sentimentele și acțiunile. Ela, în schimb… astăzi o văd ca pe o femeie ordinară, incapabilă de sentimente mărețe. Poate cândva a iubit și ea, dar iubirea nu se schimbă pe bani; cel puțin, firile spirituale nu o fac. Și Ela și-a vândut iubirea. Pe lângă asta, comportamentul ei și acțiunile ei îmi reamintesc de o categorie de femei insuportabile mie; frivole, materialiste, lingușitoare și extrem de îndemânatice în arta manipulării.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a căpătat un alt înțeles: pe de o parte, iubirea persoanajului, întreruptă de război; pe de altă parte, transformarea inevitabilă a femeii iubite dintr-o virgină gingașă într-o materialistă (cum, de altfel, reiese din scrisorile ei în care-i cere lui Ștefan ”cheia de la sertarul cu acte” și rugămintea de a-i transfera bani pe contul ei înainte de plecarea pe front), cât și aventura acesteia cu Grigoriade (care, după mine, chiar a existăt; și mi-e indiferent ce zic profesorii de română care găsesc comentarii în cărți pentru bac. Pentru mine, Ela e o femeie care nu a știut să prețuiască omul de alături și s-a lăsat coruptă de averea soțului și de societatea mondenă a timpului).

Astfel, o a doua lectură, după ceva timp, a unei cărți poate schimba viziunea asupra acesteia. Poate că vârsta la care am citit prima dată a fost nepotrivită; sau poate că datorită primei lecturi am reușit să observ atâtea lucruri la o a doua lectură, lucruri ce mi-au schimbat totalmente impresia despre roman. Și totuși, Ultima noapte… este un roman excepțional care mi-a plăcut foarte mult și în care m-am regăsit în imaginea lui Ștefan Gheorghidiu…

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

One response to “Cum să redescoperi o carte

  • Vlad

    O mare convingere despre literatură am obţinut-o de la acelaşi autor, însă în altă operă a sa, „Act Veneţian”. Prin ea mi-au fost redefinite limitele sexelor. Mari personaje, mari autori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: