Epistolă de Nicol Codreanu

Ţi-am crescut un copac
în mijlocul unor sentimente
pe care mă străduisem să le pierd.
Ţi-am crescut o pajişte verde
în spaţiul dintre ce-am lăsat ieri
şi ce-am construit pentru mai târziu.
Ţi-am crescut un munte, iubite,
şi astfel am înteles, tardiv,
de ce Sisif se încăpăţâna să-l urce.
AmintireŢi-am crescut un copac
ale cărui rădăcini vor parcurge singure
distanţa până la nemurirea ta.
Ţi-am crescut o pajişte verde
în care să-ţi înfloreşti, după plac,
trandafirii negri sau albi.
Ţi-am crescut un munte, iubite,
nici nu ştiam că vidul din mine
permite atâta veşnicie.

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: