Scrisoare netrimisă (05.11.2012 )

…Pentru că timpul nu iartă. Nu trece, nu dispare. Păstrează toate amintirile în el, fie bune sau rele, dureroase sau minunate. Pentru că timpul este mereu același, etern…

A mai trecut un an și ceva, mai ții minte? Mai ții minte cum ne-am întâlnit? Pentru mine, acea pauză mare cu familia JS e atât de recentă încât aș putea descrie absolut totul. Vorbeam despre un eveniment și tu ai întârziat. Când ai intrat pe ușă, toți s-au întors spre tine, iar eu mi-am fixat privirea și te-am văzut pentru prima dată, așa cum m-am obișnuit să te știu. Înalt, puțin timid, îmbujorat și mereu mâncând ciocolată. M-ai amuzat. Mi-am zis că ești mai mic decât mine, stând acolo, ascultând și totodată ignorând cuvintele gazdei. M-ai intrigat, recunosc. După care, am întrebat-o pe colega ta dacă e balanță, iar tu ai apărut de nicăieri și cu un zâmbet mai mare decât tine mi-ai zis că ea nu e, iar tu da. Zâmbetul acela… de-ai ști de câte ori am vrut să-l văd în tot acel timp în care nu ne-am văzut așa cum ne vedem acum, adevărați, imperfecți și poate prea orgolioși…

Îmi plăceau zilele în care discutam despre orice. Ți-am găsit și un nume ciudat, nume atribuit doar ție, care mai târziu a fost preluat și de alții. Toată lumea din jurul meu te știa ca domnul H, sau mai târziu mă întreba ”ce face H?” De-ai ști cât de mult mi-e dor de acele zile aparent puțin importante!

Mai ții minte când ne-am ținut prima dată de mână? Mai ții minte când m-ai îmbrățișat pentru prima dată? Cred că nu avem fluturi în stomac, aveam balene care făceau salturi încontinuu. Și era atât de cald afară, atâta soare, culoare și gingășie, încât mi-am întipărit pe retină acea clipă de eternitate, clipa în care a început timpul pentru noi. A trecut o toamnă de atunci…

Mai ții minte când am crescut? Parcă s-a întâmplat atât de brusc și nefiresc… am devenit, într-o singură zi, atât de diferiți, atât de ocupați de alte lucruri, încât ne-am pierdut necesitatea de a exista în fiecare clipă unul lângă altul (sau poate doar eu?). Am crescut… am devenit oameni maturi, fiecare cu viața proprie, cu un gând fugar despre celălalt. Și toamna parcă e alta, și totul parcă e altfel, și melodiile pe care le știu de la tine sunt  mai triste…

…Timpul nu uită niciodată. Curge încet, dar sigur, ducând cu el toate amărăciunile, fericirile și dezamăgirile. Rămâne doar amintirea frumosului și un imens gol în suflet acolo unde păstrez fiecare zi petrecută lângă tine. Încă te mai iubesc…

Oriunde ai fi acum, ești fericit?

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

2 responses to “Scrisoare netrimisă (05.11.2012 )

  • DS Popa

    Iti propun un schimb de scrisori netrimise:
    “Amurgul se asterne peste cararile mele si raza soarelui abia de mai mocneste in vatra amintirilor ce se itesc dinspre dimineata in care ursitoarele imi pusera la capatai ulcica plina ochi de matraguna. Dupa atata amar de zvarcolire in cautarea a numai Bunul Dumnezeu stie ce, mi-e pace si mi-e draga adierea ce vine decuseara sa-mi potoleasca jarul care mi-a parjolit pana in adancuri sufletul hain. La capat de drum mi s-a aratat o frantura din ceea ce visasem candva ca voi face din viata mea si, cu inima zdrobita ma plec in fata destinului care mi-a harazit atat de tarziu lumina pe care o cautasem avid in anii tineri.
    In alta viata as fi sarutat lutul ce-a purtat urmele pasilor tai si mi-as fi facut palmele caus, sa pot sorbi stropii de ploaie ce ti-au mangaiat fiinta. In alta viata as fi strans la piept fiecare raza de soare ce ti-a incalzit trupul. In alta viata as fi pus laolalta toate vorbele de dragoste care s-au spus vreodata si le-as fi ars pe rug, neputincioase fiind sa dea masura iubirii ce ti-o port. In alta viata mi-as fi facut gandurile altar intru adoratia binecuvantarii de a te fi avut alaturi. Cum nu pot intoarce din drum povestile netraite, nu-mi ramane decat sa sper ca, in indurarea Lui nemasurata, Cel de Sus mi te va harazi in alta viata…”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: