31 octombrie 2012

Munte vrăjit de Lucian Blaga

By Elena Druță

Intru în munte. O poartă de piatră

încet s-a-nchis. Gând, vis şi punte mă saltă.

Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!

Din ferigă vulpea de aur mă latră.

 

Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,

vrăjite, cu ochii întorşi se strecoară.

Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară

albinele morţii, şi anii. Şi anii.

[1930]

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță
This entry was posted on Miercuri, 31 octombrie 2012 at 2:44 pm and tagged with , , , , , , , , and posted in Versuri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.

Lasă un comentariu