Munte vrăjit de Lucian Blaga

Intru în munte. O poartă de piatră

încet s-a-nchis. Gând, vis şi punte mă saltă.

Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!

Din ferigă vulpea de aur mă latră.

 

Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,

vrăjite, cu ochii întorşi se strecoară.

Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară

albinele morţii, şi anii. Şi anii.

[1930]

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: