Munte vrăjit de Lucian Blaga

Intru în munte. O poartă de piatră

încet s-a-nchis. Gând, vis şi punte mă saltă.

Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!

Din ferigă vulpea de aur mă latră.

 

Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,

vrăjite, cu ochii întorşi se strecoară.

Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară

albinele morţii, şi anii. Şi anii.

[1930]

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: