Elegie de Lucian Blaga

Tremură aceeaşi apă şi frunză

la bătăile aceluiaşi ceas.

În ce tărâm şi-n ce somn te-ai oprit?

Cerească subt ce iarb-ai rămas?

 

Se revarsă în mine drumurile

toate pe cari ai umblat.

Oglinda-ţi mai păstrează chipul

şi după ce-ai plecat.

 

Fără gând, fără-ndemn, fără glas,

cu mâneca şterg ochiuri ude.

Un vecin prin zidul meu aude

răbdarea neagră a aceluiaşi pas.

[1929]

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: