Elegie de Lucian Blaga

Tremură aceeaşi apă şi frunză

la bătăile aceluiaşi ceas.

În ce tărâm şi-n ce somn te-ai oprit?

Cerească subt ce iarb-ai rămas?

 

Se revarsă în mine drumurile

toate pe cari ai umblat.

Oglinda-ţi mai păstrează chipul

şi după ce-ai plecat.

 

Fără gând, fără-ndemn, fără glas,

cu mâneca şterg ochiuri ude.

Un vecin prin zidul meu aude

răbdarea neagră a aceluiaşi pas.

[1929]

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: