Corbul de Lucian Blaga

Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei

un corb.Îl vezi, fetiţa mea, Ana?

În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,

ţâşnea veveriţa, cădea castana.

Corbul îşi măsură pasul, scrie-n zăpadă

nou testament, sau poate o veste cerească,

pentru cineva care ar trece prin ţară

şi n-a uitat de tot să cetească.

Noi, oamenii, noi am uitat.

[1937]

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: