Gânduri pentru mine

După-amiază însorită în Copou. Cer înalt, de o limpezime strălucitoare, aruncând umbre azurii pe norii ce trec agale. Seamănă cu niște oițe de zahăr păscând mirific pe pășunea vastă, ademenind vise. Aș sta întinsă pe iarbă să le văd trecând, dar lucrurile ”importante” din viața socială nu îmi permit să ”arunc” timpul pentru astfel de îndeletniciri. Mă gândesc că omul e născut captiv, obligat să facă anumite lucruri în viață ca să-i ”fie mai bine”, societatea impunându-i ideea de ”păcat” dacă se îndeletnicește cu visarea sau admirarea naturii.

Copoul nu este pustiu niciodată. Fie că e iarnă sau vară, fie că e an școlar sau nu, parcurile din Copou nu dorm niciodată. Tot timpul vei vedea o bătrânică drăguță, cochetă, cu o pălărie mauve închis, răsfoind lent un ziar. Cred că a fost frumoasă în tinerețe, căci expresia ei e blajină, iar ochii ascunși după ochelari zâmbesc, cel mai probabil, unei amintiri năstrușnice din tinerețe. Tot timpul vei vedea oameni plimbându-și patrupedele, bunicuțe și bunici cu nepoții, copii zburdând nebunatici pe alei, tineri pe role, fetițe cu palete, jucând cu tații lor, mămici cu bebeluși, alintându-i și dăruindu-le cele mai frumoase zâmbete.

Astăzi, de exemplu, Copoul este inundat de soare. De soare tomnatic, melancolic, ascunzându-și căldura razelor în frunzișul teilor. Parcul este scăldat în lumină, fiecare frunză galbenă zicând parcă o poveste. Dacă aș putea, le-aș lua pe toate acasă. Sunt atât de aproape de sufletul meu!

Băncile sunt cam toate ocupate. Aleile din spate sunt pustii pentru cei care nu au venit cu iubirea-n gând; aleile din spate reprezintă un templu al Iubirii, locul în care, parcă printr-o lege nescrisă, niciun om fără eros în suflet nu ajunge. Băncile din aleile acelea sunt ca niște bărci într-un lac de lebede, ascunzând prntre frunzele teilor îndrăgostiții. Îi vei vedea în liniștea din parc; căderea lină a frunzelor, vântul tomnatic, zâmbetul dulce al unei femei frumoase, îmbrățișând omul iubit… Iubirea se ascunde acolo, printre frunze, prinzând în acest vals fermecător două inimi, două suflete care acolo și în acel timp, diferit de timpul nostru, își trăiesc clipele de fericire.

… De când nu m-am mai plimbat pe aleile acelea? De când nu am mai zâmbit la fel de drăgălaș ca tinerele frumoase, cu părul în vânt, unui om pe care aș vrea să-l țin de mână? Toamna trecută, probabil. Acum mă plimb singură, vorbind cu mine însumi. De când nu am mai vorbit despre dragoste? De când nu am mai zâmbit sincer, fără să îmi apară acele fulgere de tristețe din privire… am impresia că a trecut o eternitate de atunci. O eternitate de când am vorbit. Discuțiile și dialogurile din capul meu și-au pierdut nota de consolare. Iar frunzele tot cad, și cad, și cad, înțelegându-mi parcă tristețea.

De când sunt tristă? De întotdeauna, cred, dar aveam capacitatea de a-mi nega mie însămi acest fapt prin oamenii din jur. Tind să mă compar cu un bufon din Evul Mediu: mereu vesel, pus pe șotii, considerat de spectatori remediul perfect pentru tristețe. Dar ce simte bufonul, de fapt? Ce se ascunde în spatele acelei măști? Nu se ascund  pereche de ochi triști, neînțeleși, obligați să joace același senariu, iar și iar?…

Mi-e atât de dor! Mi-e dor de căderea frunzelor pe părul meu, mi-e dor de mâni calde, mi-e dor de îmbrățișări strănse, mi-e dor de el, mi-e dor de mine… când s-au schimbat atâtea? Când am reușit să cad (din nou) în acest abis al tristeții? Când am devenit alta?

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: