Cumetri de singurătate de Radu Gyr

Dragi prieteni de singurătate,

când celula cu beznă se-ncarcă,

ploşniţă sură, guzgane cumnate,

mătuşă libarcă.

Şi voi, lighioane surate,

păienjeni, păduchi şi gândaci,

numai voi, din pereţii posaci,

călcaţi cu inimi de frate

prin orele mele înveninate . . .

Când ghilotina tăcerii pe gât

îmi lasă grozavu-i tăiş,

cumetri, daţi buzna cruciş şi pieziş,

să ţineţi mormântului meu de urât.

Sugeţi-mi somnul, tristeţile

şi deznădejdea mea nesătulă;

dragi camarazi de celulă,

roadeţi-mi nopţile, beţi-le . . .

Purice, purice, măi, uşurelul vântului,

potcovit cu văzduh, azurat titirez,

uhu, uhu, ploşniţă, greaua pămâmtului,

grav calculată ca un burghez.

Şi tu, chiţorane poete,

aventurier şi boem,

şi tu, gândac, vagabond pe comete,

complici de-ntuneric, vă chem . . .

Înnoadă, înnoadă, păianjene-n plasă

şi pentru mine o lacrimă deasă.

Vino, păduche, vino şi bea

sufletul meu, jelania mea.

Tu, ploşniţă, suge-mi, suge-mi din plin,

măceşul din sânge, spin lângă spin,

iar tu, şobolane, vino să-mi spui

care mi-I gustul oftatului,

şi cum miroase – a flori ?  a otravă ?-

inima asta bolnavă.

Advertisements

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: