În lumina unui cântec de lebădă

Ce faci vineri seara? E început de weekend, e încă suportabil să te plimbi noaptea prin oraș, nu este perioada tezelor și, teoretic, ar fi o crimă să stai singur acasă. Ceea ce fac eu, de altfel, pentru că în perioada aceasta Iașul se transformă într-un circ, iar bulevardul Ștefan seamănă mai mult cu un balamuc, dar despre asta voi vorbi mai târziu.

Ieri am decis să nu-mi dorm vinerea în cămin și am mers la Filarmonică, pentru că în program era Ceaikovski, un compozitor ce-mi place ceva mai mult decât, să-i zicem, Orff. Am ajuns mai devreme și am avut timp să admir expoziția domnului Cristian Oroșanu, dirijorul din seara aceea. Este o expoziție de fotografie afișată pe holul Filarmonicii, fotografia care mi-a captat atenția fiind intitulată ”Sărutul”. M-a captivat pentru că are niște detalii interesante; în primul rând, în fotografie apar opt meduze, dar apar în formă de cupluri, se atrag una către cealaltă, iar cuplul principal sunt două meduze care se ating cu ”capurile”, formând imaginea unor buze omenești din profil. Mi-a mai plăcut și ”Dans în lumină”, fotografia unor meduze fosforiscente pe fundalul întunericului. Pe lângă acestea, întreaga expoziție a domnului Cristian Oroșanu mi s-a părut fascinantă, conținând elemente din lumea subacvatică, peisaje aeriene și imagini din viața de zi cu zi, pe care uităm să le mai vedem, căci de, suntem oameni ocupați și trăim în era pragmatismului și a automatizării.

Frumosul nu s-a oprit aici; în sală orchestra își aștepta publicul, cântând total dezorganizat, fixându-și atenția asupra instrumentului său, pregătindu-l cu mare grijă pentru momentul de glorie. Tot timpul mi-au plăcut orchestrele; mi-au plăcut oamenii plini de pasiune care-și tratează ”camarazii” în cel mai frumos mod. Consider că muzica este singurul domeniu în care nu poți găsi oameni proști, fără simțul frumosului; când spun muzică, mă refer anume la muzica de cameră, la instrumentele clasice, nu la muzica electronică de pe latop sau la ”muzicienii” care de fapt sunt niște bucăți de carne ambulantă dornică să facă bani, ce nu apreciază arta și sufletul.

Sincer, nu m-aș fi așteptat ca dirijorul să fie atât de tânăr și atât de… pasionat! Și da, pasionat, pentru că pe tot parcursul concertului l-am văzut simțind muzica (cel puțin așa cred eu că a fost), ținând pe acei oameni într-o armonie aproape perfectă, mișcându-se odată cu corzile viorilor. Tot timpul am considerat că oamenii care-și iubesc cu adevărat meseria, neținând cont de veniturile acesteia, sunt într-adevăr minunați; nu am văzut un om care să mi se pară neinteresant în seara de ieri; am văzut multe fețe frumoase, zâmbitoare în pauze, pasionate în timpul muzicii; mi-a plăcut în mod special de o domnișoară îmbrăcată într-o rochie superbă și cu o înfățișare de Albă-ca-Zăpada: păr de culoarea abanosului, o privire gingașă, piele albă și mâni delicate, care mânuiau arcușul unei viori minunate, îmbrățișând această femeie într-o aură de frumusețe perfectă. Mi-a plăcut și o altă doamnă cu vioara, aceasta fiind mai în vârstă, dar la fel de pasionată; cred că am mai văzut-o și în alte concerte. Mă gândeam dacă predă undeva, pentru că în mișcările ei se citea siguranța și pasiunea.

La fel, mi-au captat atenția două femei tinere de la violoncel, una având chipul tinerei gingașe, firave, mereu zâmbitoare și cealaltă fiind ceva mai serioasă, dar încruntându-și fruntea într-un fel foarte frumos în timp ce cânta; ea chiar simțea muzica, iar felul ei de concentrare mă făcea să regret enorm că nu sunt și eu o parte din lumea ei, o parte din muzica de pe scenă.

Prima lucrare a fost uvertura festivă ”Anul 1812”, care mie mi-a plăcut cel mai mult. La un moment dat aveam impresia că toată scena este în flăcări de nebunie, muzica  extrem de rapidă, puternică, fascinantă; fiecare membru al orchestrei devenea un zeu care în orice clipă era gata să-și rupă coarda de la vioară sau arcușul violoncelului; în astfel de momente pielea îmi devenea rece ca gheața și îmi venea să plâng, fără ca să pot explica în cuvinte ce sentimente îmi trezea această muzică.

Au urmat variațiuni pe o temă rococo pentru violoncel și orchestră op.33, invitatul din seara aceea fiind Ștefan Cazacu. Mi s-a părut un tânăr admirabil, deoarece era foarte emoționat iar când cânta pe chipul lui se citea dorința de a face totul bine, de a deveni una cu violoncelul, de a fi pe placul publicului. Nu știu ce impresie a creat celorlalți, dar mie mi-a plăcut foarte mult acest tânăr, cu tot cu emoțiile lui și cu zâmbetul unui om ce-și iubește meseria și muzica pe care o creează cu ajutorul violoncelului.

A urmat o pauză, iar partea a doua a concertului a fost una extrem de tristă, Simfonia nr.6, în si minor, op.74 ”Patetica”, formată din 3 părți. După ce a fost interpretată, am auzit vocea dirijorului. O voce de artist, o voce îndrăgostită de muzică; am aflat că lucrarea este comupsă de fapt din 4 părți, ultima fiind ”cântecul de lebădă” a lui Ceaikovski: acesta a murit în două zile după ce a scris ultima notă…

 Mi-a plăcut foarte mult de domnul Cristian Oroșanu, iar faptul că este un artist nu doar în muzică, ci și în arta fotografiei m-a făcut să-l admir pe acest om îndrăgostit de frumos. Dacă voi mai avea vreodată ocazia să merg la un concert dirijat de dumnealui, cu siguranță voi merge. Felul în care s-a prezentat alături de orchestră mi-a rămas întipărit în memorie. Îmi pare rău că frumosul nu face parte din viața oamenilor de astăzi drept un element de bază; dar eu voi încerca, voi face tot posibilul să devin ca muzica din seara de ieri: frumoasă, adevărată, sensibilă și poate la fel de fermecătoare…

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: