Femeia de la picioarele bărbatului meu de Valeria Florea-Dascăl

Nu cred că aş fi dat de cartea aceasta dacă nu m-aş fi găsit izolată de lume între patru pereţi plini de amintiri. Dar asta e o altă poveste…

Cartea în sine prezintă doar nuvele, împărţite în cinci capitole mai mari: O vară cu lilieci, Îngheţuri devremi, Continentul Vienez, De patru ori femeia şi Fericire – floare de nu-mă-uita. Iniţial, am avut impresia că Femeia de la picioarele bărbatului meu  este un titlu de roman, însă am rămas puţin dezamăgită că am găsit altceva – părere ce s-a schimbat pe parcurs.

Autoarea Valeria Florea-Dascăl îmi era necunoscută, eu nefiind admiratoarea literaturii autohtone. În generală am fost obligată să citesc un roman mediocru, după care am mai încercat să găsesc ceva interesant la noi, dar am rămas cu părerea că în Republica Moldova de azi nu se scrie cine ştie ce literatură. În schimb, titlul cărţii mi-a captat atenţia, după care nu am mai fost în stare să o las din mâini până ce nu am terminat-o. E autobiografică, dar seamănă mai mult a jurnal intim, cu multe detalii şi sentimente printre rânduri. Am asemănat-o cu jurnalul lui Mihail Sebastian – au în comun tristeţea pe care o lasă fiecare cuvânt, frază şi pagină.

Revenind la carte şi la autoare, am avut impresia că doamna scrie cu sufletul, cel puţin asta îmi inspiră nuvelele ei.  Mi-a plăcut nespus de mult cartea deoarece m-a captivat într-atât încât am ajuns să mă simt în locul personajului principal, percepând stările ei de spirit, tristeţea, melancolia, durerea înnăbuşită şi dragostea eternă şi adevărată ce este capabilă să vadă frumosul în orice colţ din univers.

Autoarea a reuşit să mă captiveze cu viaţa ei transcrisă în file. Mi-a părut rău de munca ei la televiziune – de oamenii venetici care i-au interzis să vorbească adevărul şi să-şi trăiască visul în faţa camerelor. Mi-a părut rău şi de personajele importante din viaţa ţării noastre, care au murit fără să fie apreciate la adevărata lor valoare – cum ar fi Steliana Grama sau Petru Dascăl.

O carte absolut superbă, deşi, după părerea mea, dedicată femeilor. Cred că un bărbat nu ar putea aprecia sau simţi adevărata valoare a cărţii. Mi-a părut rău când am citit ultimul rând: ca o visare, s-a terminat. A fost trist să închid cartea, deşi am mai redeschis-o de câteva ori după, citind prefaţa – din obişnuinţă. Înţeleg mai bine autorul sau opera dacă citesc prefaţa.  Filele cărţii m-au făcut să mă gândesc mai profund la ce fac şi ce am, şi ce ar trebui să preţuiesc cel mai mult – viaţa, familia, inima.

Ştiu că doamna a mai scris proză şi el mai probabil că va mai scrie. Nu promit că-i voi citi cărţile; însă dacă vreodată voi avea ocazia să ţin o carte de-a dumneaei în mână o voi citi cu cea mai mare plăcere.

PS: Am rămas plăcut surprinsă când recenzia mea a apărut la descrierea cărții pe pagina bestseller.md.

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: