Mi-e dor de noi…

…Ceaşca de ciocolată albă pe noptieră. Lumina orbitoare şi caldă dintr-o după amiază de octombrie. De octombrie târziu, care dă impresia că toamna abia începuse. Minte, desigur, dar… îi place să îmbrâţişeze o imagine din trecutul lui. Un parc imens, la fel de luminos ca astăzi, la fel de liniştit şi îngropat sub straturi de frunze uscate, roşii, verzi, galbene, maronii, argintii, ruginite, leşinate, împrăştiate în vânt…

Pe o bancă verde stă o femeie. E destul de tânără, dar expresia ochilor dezvăluie o viaţă  matură, deja începută. Şalul de un verde închis îi acoperă umerii mici ascunşi sub bluza maronie, dezvăluind în acelaşi timp gâtul ei suav, alb. Pe genunchi ţine o carte, pe care o citeşte, cufundându-se în rândurile negre. Se mai opreşte din citit când are de întors pagina sau să vadă unde sunt copiii ei. Zâmbeşte. Când fetiţa îi prinde privirea, îi zâmbeşte şi ea. Au acelaşi zâmbet, diferit doar prin inocenţa unuia şi tristeţea melancolică a celuilalt. Mama din nou îşi ascunde genele în rândurile cărţii, iar fetiţa îşi împinge fratele în nisip. Acesta începe să scâncească, dar nu durează mult pentru că deja are un plan cum să o facă pe fetiţă să plângă.

Sunt gemeni. Au venit pe lume în acelaşi timp şi au văzut ochii mamei lor în aceeaşi clipă. Fetiţa a fost prima, însă tot fratele ei a fost autoritar. Fetiţa seamănă cu mama. Toţi cei care cunosc acestă familie afirmă că seamănă ca două picături de apă, dar fetiţa ştie în adâncul sufletului că asemănarea aceasta este falsă: ea nu are păr bălai, nu are ochii mari şi de un cenuşiu-bleu trist; ea nu are mânile acestea obosite. Dar mai târziu a văzut că zâmbeşte la fel de copilăros când e fericită şi la fel de fals când o doare sufletul . Are ochii de un căprui intens cu o tentă de verde, ochi cu o expresie la fel de tristă…

Băieţelul are caracterul mamei. Vorbeşte mult, este foarte dezgheţat, îi place să atragă atenţia celor din jur, se remarcă prin inteligenţa pe care a moştenit-o de la ea. Dar, undeva adânc în sinea lui, ştie că ar fi trebuit să mai fie cineva, cineva  al cărui zâmbet poartă, cineva care are ochii la fel, care se încruntă la fel şi vorbeşte la fel de înflăcărat…

Le place toamna. Nu ştiu încă că s-au născut într-o zi caldă de toamnă, când frunzele erau fragede, dar aerul deja mirosea a ploaie. Nu ştiu, dar sunt fericiţi când mama îi îmbracă în haine aproape identice, când îi mângâie pe cap şi le zice că merg la plimbare. Le place parcul pe care-l văd  din geamul apartamentului lor. Le place mirosul parcului dimineaţa, când mama lor deschide uşa de la balcon pentru a arunca firimiturile pe o tavă, unde mai târziu se strâng porumbeii şi vrăbiile ca să le ciugulească. Dar cel mai mult le place parcul când ies la plimbare. Le place să se certe pentru o gâză, să se împingă în toate movilele de frunze, le place să vină unul în urma celuilalt şi să-i arunce frunze-n cap. Le place să râdă, fugărindu-se pe poteci, le place să o tragă pe mama lor de mână când aceasta este absorbită de lectură; băieţelului îi plac alţi copii pe care-i vede, îi place să meargă să se joace cu ei, în timp ce sora lui rămâne singură, deoarece e foarte timidă şi nu este sociabilă. Fetiţei îi plac câinii din parc, după care aleargă, râde şi se joacă cu ei, îi apucă de urechi, de coadă, de lăbuţe, vorbeşte cu ei; băieţelului îi este frică de câini şi nu se încumetă să se apropie de sora lui în timp ce aceasta se joacă cu ei.

…Le place toamna alături de mama lor. Le plac zilele calde de octombrie când ies împreună în parc. Le place mama lor aşa, îngândurată, citind o carte sau foarte energică, cu aparatul în mână, prinzând fiecare moment din copilăria lor. Le place paloarea pielii ei, atingerea rochiei, ochii trişti, plini de iubire… Dar, totul este o simplă amintire din copilărie.

Mi-e dor de mama, mi-e dor de fratele meu, mi-e dor de parc, mi-e dor de zâmbetul nostru… Mi-e dor de toamna noastră.

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: