Epilog sentimental de Ion Minulescu

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut odată,

Şi lasă-mă să plec !…

Tu nu-nţelegi

Că-n orchestrarea întregirii noastre

Nu-i ciripit de păsarele-albastre,

Ci-i răcnet doar de bestie turbată,

Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă

De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă

Sau de piciorul patului s-o legi ?…

 

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut odată,

Şi nu-ţi mai cer nimic !…

Tu n-ai ghicit

Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit

Şi toata fericirea-mprovizată

Cu care ne-avântam tot mai departe

N-a fost decât iluzia că ne-am iubit

Ca două manechine cu suflete de vată,

Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte ?…

 

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut odată,

C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,

În cinstea întregirii noastre din trecut,

Din care-acum n-a mai rămas nimic

Decât o falsă frescă-n mozaic,

Pe care nişte ghiare de bestie turbată

Însângerează două imagini omeneşti !…

Nu le cunoşti ?…

Încearcă –

Şi-ai să ţi le-aminteşti !…

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: