Emoţie de toamnă

…Cred că scriu prea mult în ultima vreme despre toamnă, deşi afara mai miroase a vară şi aparent, melancolia ar trebui să apară abia prin octombrie, noiembrie. Dar poate că eu sunt mai ciudată de felul meu, poate că melancoliei îi place să mă învăluie de fiecare dat când îi vine ei…

Dar îmi place. Nu ştiu sigur dacă e melancolie sau un alt sentiment, dar mă simt atât de bine şi totodată ciudat… acum aş vrea să ies în parc, aş vrea să fie totul galben şi portocaliu în jurul meu, aş vrea să stau singură pe un scrânciob, ascultând melodii pline de emoţii. Dar e irealizabil, la ora aceasta parcul este plin de oameni, copacii sunt încă verzi, căştile mele zac distruse pe undeva prin cameră…cred că sunt egoistă de-mi doresc un parc tomnatic doar pentru mine! Poate că ar putea fi doar al meu într-o ploaie rece de noiembrie, sub o umbleră, când nimeni nu are ideea să se plimbe sub picăturile reci… şi totuşi  ar fi o  naivitate să cred că sunt singura perosană care ar vrea să se plimbe prin ploaie! Nici aşa nu voi putea fi singură…

Parcul niciodată, niciodată nu e pustiu. Parcul nu este precum un suflet, nu poate fi închis pentru toţi, nu poate fi izolat şi nu poate să simtă durerea. Dacă tot ziceam de suflet, cineva mi-a zis că sufletul nu există. Un cineva care contează mult pentru mine, dar care gândeşte foarte diferit; nu zic că nu-mi permite să visez, dar de fiecare dată mă aduce cu picioarele pe pământ, de fiecare dată îmi aduce argumente şi dovezi, indiferent de subiect, tot timpul îmi spune că sufletul nu există, că sufletul e ceva inventat… păcat că în această privinţă nu putem ajunge la un compromis. Dar orice n-ar zice, orice nu mi-ar demonstra, eu cred că sufletul există în fiecare dintre noi. Oi fi eu o visătoare, sau ce-oi mai fi, dar sufletul există, iar aici nu accept niciun fel de argumente; cred că deţin aşa ceva, cred că simt cu el (sufletul) şi cred că mă reprezintă …

Da, toamna. Cred că voi mai scrie despre ea, când voi colecta inspiraţie cu sufletul de prin te miri ce locuri ştiute, necunoscute,  ciudate sau banale. Momentan, îmi bucur Sufletul cu Anathema.

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: