Cântec de Ion Minulescu

Închide-ţi pleoapele-obosite şi-adoarme-ţi ochii-nlăcrămaţi...

Sunt visători cu ochii-n zare şi cerşetori de fericire,

Şi vagabonzi spre idealuri şi cântăreţi îndureraţi

Ce-aşteaptă de la tine-o vorbă, un semn, o singură privire,

Şi-s gata să-şi usuce plânsul

Cu-n vers nebun ce-ar spune tot!…

Dar ochii verzi şi plânşi nu pot

Pătrunde tot ce zace-ntr-însul

Şi versul nu l-a spus nici unul din cântăreţii-ndureraţi…

…Închide-ţi pleoapele-obosite şi adoarme-ţi ochii-nlăcrămaţi…

 

Lumina torţelor aprinse în candelabrele de-aramă,

Din sala tronului sculptată în ametist şi în porfir

N-au străluciri mai vorbitoare

Ca ochii tăi desprinşi din soare;

Iar luna plină-n prima noapte, veghind în tristul cimitir –

Un cap de mort pictat pe-o pânză enormă, nencadrată-n ramă,

În prima noapte luna plină

N-a inspirat mai mulţi artişti

Ca ochii tăi nespus de trişti

Muiaţi în lacrimi şi-n lumină…

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: