Mi-e frică

-Ştii, zicea cineva că dacă îţi place să priveşti curcubeul, trebuie să te obişnuieşti, inevitabil, cu ploaia…

Mi-am promis de atâtea ori să nu mă mai gândesc la toate prostiile! De atâtea ori am tot încercat să sting vocea din interiorul meu care programa evenimente şi replici… m-am săturat.

M-am săturat să tot aud “n” variante de  desfăşurare a  acţiunii, una mai înfiorătoare decât alta. M-am săturat de ideile care urmează după o întrebare stupidă gen «de ce nu m-a sunat?» sau «ce a vrut să zică prin …?». Am obosit. Mi s-a spus de mai multe ori că gândesc prea mult şi ştiu şi singură asta. Dar de ce nu îmi pot opri torentul de răspunsuri stupide, care uneori mă îngrozesc? M-am săturat de ele… mi-e frică să fac un pas greşit sau să spun ceva nepotrivit. Mi-e frică să nu par ridicolă sau prostuţă, mi-e frică de cuvintele mele, mi-e frică să nu fie interpretate altfel. Mi-e frică de felul în care mă exprim pentru că deseori spun ceva nepotrivit. Mi-e frică de felul meu de a fi, mi-e frică de oamenii cărora le-am trecut drumul cândva. Mi-e frică să nu se răzbune. Mi-e frică să rămân singură cu toate aceste gânduri, mi-e frică că toate aceste coşmaruri din interiorul meu nu vor dispărea niciodată…

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

4 responses to “Mi-e frică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: