Aberaţii – povestea continuă

…E o pustietate care pur şi simplu te doboară. Când vezi zâmbete presurate cu tristeţe şi lacrimi melancolice în colţurile ochilor, cuvinte nerostite în colţul gurii… ştii cum e?

Ştii cum oamenii se pierd în sine?

Şi tu plăpândă, mică, udă,

Păşeşti uşor în patul nou

Cu pas domol, cântând

Pierzând în rochii trupul gol…

Şi sânge-n suflet se prelinge,

Dar mergi prin ploaie, în patul nou,

Pierzând în vise umeri goi…

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: