Păsări uitate în zbor

De fapt, e  titlul  unei cărţi, nu sunt autoarea titlului. Dar mi-a venit  în minte această imagine acum un sfert de oră, când timp de vreo 20 de minute vântul a purtat ploiaia prin faţa geamului. Uitându-te afară aveai impresia că e  o ceaţă mânată de forţe malefice, şi totuşi picăturile mari băteau în sticlă. Am impresia că era lapoviţă.

Dar ideea e cu totul alta, în acest vacarm de afară am văzut o pasăre ce plonja singuratică în văzduh.Se înălţa şi în acelaşi moment plonja în jos, cred că viteza ploii o dobora.Dar era atât de singură, într-o dezlănţuire violentă a naturii, sihastră pe cerul acoperit de un gri vaporos…şi melodia pe care o ascultam la moment, Gregorian – Join me, un cover pe melodia celora de la HIM a creat  o atmosferă ciudată în jurul meu.M-a cuprins melancolia şi o nemărginită tristeţe, zborul singur, în ploaie, al unei biete păsări şi vocea soliştilor în care se destingea solista şi tristeţea pe care mi-o inspiră cuvintele cântate de ea…

Acum apare soarele, încet-încet, dar sunt sigură că vântul va aduce iar ploi, de vreo trei zile ţine  timpul acesta tâmpit, nu-mi place! De parcă e martice şi nu aprilie. Dar sper că în întinsul cerului nu voi mai vedea o pasăre pierdută în zbor…

Advertisements

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: