Dragobete – Să iubim în stil românesc?

Între mine şi tine sunt kilometri de lumină ascunsă în nepăsare. Între mine şi tine nu există nici spaţiu, nici timp, însă noi nu ştim despre asta. Între mine şi tine sunt doar un ghiocel, o rândunică şi un parfum de primăvară.

Ar suna banal şi totuşi ar putea fi o declaraţie de dragoste, de ce nu? Poate câteva retuşuri şi  o persoană iubită căreia să-i dedici cu un ton mai puţin melancolic aceste cuvinte… Aşadar… Dragobetele, sărbătoarea bătrânilor şi atât de subapreciată de o parte dintre tinerii  de azi.Ce ar însemna această zi, în care, la fel ca în atâtea altele, auzind acest cuvânt unul zâmbeşte, altul stă ca o legumă şi dormitează mai departe, iar altcineva râde sarcastic ?

Dragobetele este o sărbătoare cu tradiţii bine înfipte în trecutul poporului nostru, chiar dacă unii nici nu cunosc sensul acesteia. 24 februarie are denumirea şi de  Cap de Primăvară sau Logodnicul Păsărilor, înfăţişănd un personaj mitic, un tânăr chipeş şi puternic care aduce iubirea. O veche legendă românească spune că Dragobetele este un personaj mitologic, fiul babei Dochia, care are misiunea,ca sol al iubirii, să vegheze nunta păsărilor şi a animalelor, reînvierea naturii şi a dragostei în inimile oamenilor.

În mediul rural Dragobetele se sărbătorea în vechime într-o atmosferă romantică;  în această zi fetele şi băieţii îmbrăcându-se în cele mai bune haine de sărbătoare mergeau spre păduri pentru a culege flori, ghiocei, viorele pe care le aşezau la icoane şi le foloseau la diferite ritualuri de dragoste, precum  ademenirea dragostei în casă sau căutarea ursitului. Un alt ritual legat de Dragobete este şi acela al omătului netopit pe care-l strângeau fetele, considerând că are efecte magice, făcându-le mai frumoase şi mai drăgăstoase. Spre prânz, fetele fugeau spre sat, atrăgând în urma lor pe băiatul drag, făcându-l să o urmeze şi să o prindă. Dacă tânărul prindea fata putea să o sărute în văzul lumii, acest legământ al dragostei fiind exprimat în popor prin zicala „Dragobetele sărută fetele!”. Aceste „logodne” pe un an deseori se transformau în căsnicii.

O altă tradiţie legată de Dragobete este şi înfrăţirea tinerilor, aceştia făcând o crestătură pe mână în formă de cruce, atingându-şi mâna de altcineva pentru a deveni astfel fraţi sau surori de cruce.Tot de Dragobete se spunea că dacă o femeie va atinge un bărbat din alt sat va fi drăgăstoasă tot anul. În această zi nu se sacrificau animale, iar femeile aveau grijă să hrănească bine toate păsările. De asemenea, în această zi nu se putea lucra la fel ca în alte zile, spunându-se că Dragobete se supără. În schimb, se făcea curat şi fiecare avea grija să nu-l prindă Dragobetele fără pereche, ceea ce ar fi însemna singurătate până în anul următor.

În seara de Dragobete se făceau petreceri, la care fiecare cânta, se distra, juca hora, pentru că se zicea că cel care nu a avut voie bună de Dragobete nu-şi va găsi perechea tot anul. Se obişnuia ca flăcăii să petreacă în alt sat, ca să le meargă bine peste vară.

Dragobetele reprezintă o sărbătoare tradiţională, care din păcate este umbrită de sărbătoarea îndrăgostiţilor preluată de la catolici,Sărbărtoarea Sf. Valentin, care se celebrează cu zece zile înaintea acestuia. Majoritatea românilor nu mai sărbătoresc astăzi această zi, pentru unii fiind chiar „demodată ” sau „plictisitoare”.

Personal, consider că Dragobetele este o sărbătoare mai puţin comercială decât  este Sf. Valentin, mult mai romantică, mai sinceră  şi mai aproape de suflet, prin tradiţiile sale pitoreşti. De ce nu s-ar dărui flori primăvăratice în loc de trandafirii banali? De ce nu s-ar ieşi la o plimbare în pădure sau în parc (depinde şi de timpul de afară) decât la o cină la fel de banală ca şi trandafirii? De ce nu s-ar dărui o amintire a primelor ziledecât inimioare pline de  „I love you”, care aproape că nu mai reprezintă nimic?

Oricare ar fi răspunsul la întrebarea din titlu, să nu uităm că anul are multe (365 sau 366) zile şi că nu trebuie să ne trezim o dată pe an ca să ne amintim că iubim. Să iubim în fiecare zi şi să demonstrăm asta prin fapte. Stilul… depinde în fond de fiecare.


About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

2 responses to “Dragobete – Să iubim în stil românesc?

  • Sienna

    Oricat ai pune in balanta dragobetele cu sf valentin, cota se ridica la sf valentin. De ce?! asa cum ai spus si tu, este o sarbatoare mult mai comerciala si ‘imprumutata’ de afara.🙂
    Sincer, nu sunt adepta niciuneia.. am observat ca barbatii(cel putin cei pe care-i stiu de atata timp..) sunt mult mai cuprinsi de febra lui sf valentin sa cumpere ceva semificativ, la care evident, se adauga un tradafir.( tocmai d-aia am inceput sa urasc trandafirul🙂 )
    N-am intalnit niciun timp care sa merite..si prin merite ma refer, sa iti arate dragostea fata de tine intr-o zi banala de joi, cand ploua afara si bate vantu’..sa vina latine cu o floare, luata si din gradina. Asta e mult mai romantic si arata ca se gandea la tine. Dragostea nu e o obligatie si nu e reprezentata printr-o data fixa. Dragostea se simte si trebuie lasata la vederea persoanei pe care o apreciezi..altfel degeaba iubesti.

    • Elly

      Nu pot zice că urăsc trandafirii,dar îmi displac pentru că sunt prea banali🙂
      Şi cred că Sf Valentin e în continuare o mare prostie, cu felicitările alea stupide şi cutii de rafaelo😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: