Chocolatta hot classico

Îmi savurez încet ciocolata mea preferată, inundând-o cu melodia din căști. O savurez lent, abia atingând ceașca, sorbind cu mici înghițituri dulceața mea amară. Prea multe amintiri legate de ea ,prea multe. Prea multe zâmbete cu subânțelesuri și sărutări frenetice în acest miros ademenitor. Ce bine că nu se fumează aici. Altfel, concubinajul acestor două vicii ar aduce și mai multă amărăciune în această mică cafenea, unde sunt numai eu, orașul și muzica din urechi. Și nelipsita licoare amară. Caldă, aromată și extrem de dulce. Două pachețele de zahăr, ca de obicei. Și totuși, e atât de amară!

Amestec lent frișca presărată cu sos de ciocolată. Și ea e amară. Amară, ca sărutul lui. Pentru că băuse cafea naturală, fără zahăr. Un sărut ciudat ,cu gust de ciocolată caldă și cafea amară, fără zahăr .Amar, foarte amar, și totuși atât de amețitor! Mai vreau, mai vreau la nesfârșit această amărăciune ce mă scotea din minți! Acest sărut ciudat…

…Dar în fața mea stă doar ceașca și frișca topindu-se în ciocolată, geamul imens, cu sticla palidă, înfășurată în aerul topit al orașului. Vară,+38 °C, ciocolata caldă… m-ar crede o ciudățenie! Și totuși, continui să-mi savurez fierbințeala amară. Și vreau doar să termin ciocolata asta odată până nu-mi dau lacrimile. Ar fi prea amară.

Un mesaj? Ba nu, am uitat că mi-am schimbat melodia la telefon. Ce număr e?

-A… lo?

-Bună… eu sunt.

NU. Nu poți fi tu, TU! De unde ai numărul meu? De ce acum?? dar nu, stai, vocea cât mai calmă, calmă…

-Da.

Tăcere. De ce m-a sunat?

-Unde ești?

-*** Cafe.

-Ok, vin imediat… nu pleca, te rog.

bip bip bip…

Ce?? nu, nu e posibil. Nu avea cum să-și dea seama că…

Apare. Nu l-am văzut de ceva timp. Am impresia că numai eu m-am schimbat. Doar de nu aș începe să plâng de față cu el!

-O cafea naturală, fără zahăr, și un Dunhill negru, vă rog.

Nici preferințele nu și le-a schimbat. Mă privește țintă iar eu vreau doar să mă țin tare. Să nu plâng. Nu acum, nu.

S-a întâmplat ceva?

Sper că nu observă că-mi tremură vocea. Deși mă cunoaște prea bine… drace.

-Nu. Ba da. Ceva ce mă pune pe gânduri. Știu că nu am avut dreptate. Aș putea să mă revanșez cumva? știu că nu te mai întorci, dar…

-Taci. Te implor.

Sunt atât de patetică. Plâng. Nu pot să mă abțin. Lacrimile cad în ciocolată, și cred că e prea mară ca să o mai beau, iar el mă privește și tace. De ce tace? Stai, nu te apropia, nu te atinge de fața mea, nu mă mângâia pe păr, nu îmi săruta ochii, nu îmi zâmbi, nu mă strânge de mâină, nu mă săruta pe obraji, nu te atinge de buzele mele…

Amar, triplu. Lacrimile, mirosul parfumului său îmbibat cu miros de țigară și cafeaua fără zahăr. Amar,și totuși atât de dulce!

Nu știu cum de e aici, nu știu cum de stă alături de mine, nu știu cât e ceasul, nu știu de câte ori m-a sărutat și nu știu cât timp stau în brațele lui. Îmi zâmbește și mă mângâie pe păr.

-Acum totul va fi bine, îți promit.

Nu știu de ce, dar sunt sigură că ciocolata mea nu va mai fi amară. Niciodată.

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

3 responses to “Chocolatta hot classico

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: