Uşoară nebunie matinală

Îmi imaginam că nu voi trece niciodată peste iluzia în care trăiam.Dar acum sunt sigură că nu pot trece atât de uşor.O picătură de parfum în părul meu nu dispare de un timp îndelungat,şi totuşi nu mă pot sătura de acest vis care mă frământă de fiecare dată când,accidental,ating părul cu o uşoară mişcare.Încep să mă înec de plăcere  şi tind să memorez acest miros.Pentru că îmi este frică să dispară.Pentru prima dată…

Mă confundam cu imaginea lui şi nu ripostam.Niciodată nu am văzut o asemănare,şi totuşi  îmi este plăcut să aud aceste câteva cuvinte care îmi încălzesc uşor sufletul.Calmul din vocea atinsă de fumul de ţigară mă face să strănut,iar dojana uşoară din privire,când mă întind după o altă ţigară,mă face să mă simt necesară lui.Poate nu e adevărat,şi poate exagerez sau visez cu ochii deschişi,şi totuşi e atât de plăcut acest sentiment!

Ochii mi se închid cu greu,chiar dacă îmi este somn şi mi-i lene ,groaznic.Îmi vine să-mi muşc buzele,un obicei tâmpit de mai demult,dar încerc să mă abţin,ştiu că nu i-ar plăcea.Perna de sub cap devine ca de plumb,puful plapumei îmi gâdilă pielea,şi încep să mă simt ca în povestea cu bobul ei de mazăre,cu tot.Dar nu sunt nici prinţesă,nici prinţ nu caut,nici boabe de mazăre nu am sub cearşaf.Este doar o uşoară halucinaţie,ca înainte de somn.

Trezindu-mă,nu-mi amintesc nimic din tot ceea ce am văzut ieri,alaltăieri…doar un gust dulceag pe buze,cred că e miere,sau poate nelipsita mea ciocolată caldă…Sau poate mai visez,şi visez că sorb cu înghiţituri mici dulceaţa mea din fiecare dimineaţă.Uneori nu mă abţin să nu salut porumbeii care vin în fiecare zi la geamul meu.Am impresia că mă înţeleg,şi poate că după ce-şi iau zborul ajung la EL,şi îl salută,iar el nici nu-şi dă seama,cine ştie?…

O nouă zi,noi griji,noul cerc de rutină plictisitoare,noile mii de probleme aprărute şi rezolvări ascunse.În tot acest vacarm de lucruri puţin interesante apar imagini legate de un vis pe care aş dori să-l retrăiesc în fiecare clipă liberă din viaţa mea.Mă amuză,oarecum starea mea,pentru că e ciudată,plăcută,feeerică,poate. Nu observ multe lucruri şi oamenii din jur realizează schimbarea,zâmbesc.Alteori mă deranja asta,dar acum,chiar nu-mi pasă.Deloc .

O fi de vină iarna şi frigul ameţitor,gândurile la zahărul de pe buzele lui şi visul în care dorm de un timp?…

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: