O primăvară care a eşuat(III)

Capitolul II:Ea,doar ea cu voalul mov(II)

Vineri,27 martie:

Oricât de mult nu aş încerca să-mi refac viaţa,să zâmbesc,să trăiesc…ştiu doar că exist.Exist în acel parfum de toporaşi care mi-a spulberat toată fiinţa în visul meu feeric.Exist în amintirile pe care mi le-am păstrat printre cărţile din bibliotecă,printre acele rafturi pe care ea le explora mult.O lună în urmă am găsit un bucheţel de toporaşi,uscaţi printre paginile lui Dickens…îi plăcea foarte mult Dickens.Mi-a citit Colindă de Crăciun în apropierea acestuia,iar eu o ascultam,mai mult nu cuvintele,ci glasul ei,acele unde dulci,presărate cu un strănut,era alergică la praf.Dar îi plăceau cărţile mele.Le privea îngândurată,veselă sau melancolică,şi citea prefaţa.Tot timpul.Nu ştiu ce găsea atât de interesnat în prefaţă,dar îmi plăcea râvna ei spre a fi mai apropiată de mine,în toate sensurile.O iubeam.

***

Câteodată parcă se ascundea,iar eu încercam să o văd.Parcă fugea,şi totşi repeta într-una dorinţa de a mă vedea pe urmele ei.Urmele ei,pe care le căutam prin iarbă,pe zăpadă,în aer,pe aripile inocenţei ei mature…urmele ei îmi ardeau sufletul,mai ales ultimele,care nu mai aveau dorinţa să fie urmate.Erau şterse,şterese pentru mine şi inima mea.Mi-a zis rece că totul e sfârşit.Cerul meu azuriu şi-a schimbat haina în griul apăsător care m-a distrus.Nu a zis nimic.Nu a încercat să explice nimic.Doar a fluturat din cap,ultima dată,şi a dispărut.Pentru totdeauna.Mă plimbam prin parcul în care am cunoscut-o,îmi aduceam aminte de tot,de tot.Adevărul pe care nu-l găseam mă apăsa.Întrebările legate de ea se spulberau în neştire.Nimeni şi nimic nu m-a luminat de ce a fost să fie aşa.

***

De la plecarea ei au trecut câţiva ani,pe care am încercat să-I folosesc la reconstruirea vieţii mele şi lipirea bucăţilor din suflet.Firele inimii încercau zădarnic să-l coase,pentru că sufletul meu nu mai trăia.Exista doar.Şi într-o zi am întâlnit-o…M-a văzut şi repede a plecat în compania unui băiat tinerel… Era îmbrăcată în costum negru, cu bluziţă albă…Frumoasă! Nu am încercat s-o opresc cu nici un cuvint…Am realizat doar că nu mai sunt în stare să fiu cela care am fost.A plecat,ca peste cateva luni sa aflu ca a murit intr-un accident.Trist,si straniu,nu s-a clintit nimic in mine.Iubire expirata?Poate.

Mi-a lăsat o mică cărţulie,un fel de jurnal al ei,oferindu-mi posibilitatea să o înteleg? Astăzi este ziua ei,iar afară miroase a primăvară…şi pe tot parcursul vieţii ,simţind acest miros,îmi amintesc de ea.S-a distrat ca o năucă în lume,ca pe urmă să dispară,lăsând o undă aromată de toporaşi…

Epilog

Vântul se juca uşor în cimitirul reânviat,înverzit,pestriţ de flori şi asurzit de ciripitul melancolic,aici.S-a apropiat cu paşi şovăielnici,pe urmă mai siguri,a ajuns cu paşi calmi.Numele ei fâlfâia pe panglica neagră de pe postamentul sobru.

-Eliza…

Stătea în faţa lui,acum,ucisă de singurătate,devorată de vreme.Tot ea,aceeaşi,cu acelaşi chip pe cale îl avea atunci…îşi amintea doar chipul ei văzut acum două zile,când a vizitat-o ca să-şi ia rămas bun şi jurnalul,care l-a ascuns în buzunarul de lângă inimă.

Soarele apunea.El nu a zis nimic.A strâns mai tare cărţulia portocalie şi s-a întors spre razele încă neîncrezătoare,dar totuşi calde ,zâmbind împăciuitor,plecându-şi anii pentru cea,care a fost să-i fie primăvară.

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: