Revoltă contra…

Dacă aş zice că vreau să mor?Pare o stupizenie ceea ce încerc să scriu,dar chiar am momente penibile când aş vrea să mor.Nu mă gândesc la suicid,spânzurătoare,calmante,tăierea venelor…o moarte liniştită,simplă,fără mult zgomot,una neobservată,mai mult.Nu vreau să fiu o piedică,nu vreau să simt toate acele frustrări pe care le simt zi de zi.Nu ştiu sigur,sunt o complexată sau nu,dar totuşi,în unele momente sunt într-o stare deplorabilă,parcă tot ce fac e în van,tot ce zic nu este auzit.Sunt deseori certată sau mustrată pentru ceea ce fac.Şi anume de oamenii la care ţin mai mult.Şi mă deranjează,pentru că alţii nu sunt luaţi în consideraţie,şi deseori mi se dă mie în cap,de parcă numai eu sunt de vină în tot ce se întâmplă.Am multe calităţi,ştiu,însă defectele mele mereu sunt observate,iar calităţile trec pe planul doi.Viaţa şi oamenii din jur sunt incorecţi,deseori,şi nu o zic pentru că sunt o emo,o zic pentru că asta văd!

Mi se reproşează multe lucruri,iar cel mai enervant este că mi se reproşează doar după ce greşelile,sau erorile date au fost modificate,reparate,corectate.Mă deranjează faptul că  ceva este făcut în locul meu,că se corectează ceea ce trebuia eu să corectez.Şi pe urmă se mai şi zice,vezi că nu e bun,eu am stat atâta să corectez greşeala TA!o simplă întrebare:de ce nu mi s-a zis mie să-mi repar greşeala?

Mă doare,mă doare acest sentiment de neputinţă,de ură,de ciudă,neîncredere,dezamăgire.Nu e normal să fiu în starea în care mă aflu.Şi nu doar faptul că am obosit e de vină,mai sunt şi acei oameni care aruncă vorbe şi cuvinte în toate părţile,majoritatea parcă din adins dorind să mă pună pe mine într-o lumin proastă.Nu sunt nici paranoică,nici fantezistă.Văd destul de clar ceea ce mi se întâmplă,şi am un dezgust total faţă de ceea ce fac.Şi cred că ştiu motivul – am avut prea multă încredere în unii oameni,le-am zis ce simt şi până la urmă a ajuns că sentimentele şi gândurile mele să fie “publicate” în societate,să ştie toţi ce am discutat, că am făcut ceea sau asta,că am zis aşa sau altfel.Chiar nu înţeleg de ce tot ce zic trebuie făcut public.

Pentru viitor,totul e simplu:să nu zic nimic,să-mi revărs nervii ,frustrările şi depresiile în acest blog,de exemplu.Să vorbesc mult şi aiurea despre nimic,pentru că astfel voi fi acceptată.Să nu zic nimănui ce cred sau simt de fapt,şi atunci se va rezolva!

Simplu,nu?

Anunțuri

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. Vezi toate articolele lui Elena Druță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: