Maitreyi, jocul între sentimentalism şi feminitate

…Totul va trece, totul trece, mi-am spus. (De atunci am învăţat eu refrenul acest , care a ajuns mai târziu un adevărat laitmotiv al vieţii mele).

O carte frumoasă, dar prea zaharisită. O carte pe care chiar am vrut să o citesc şi una dintre puţinele opere incluse în programa şcolară pe care am citit-o nu  „din obligație”, ci pentru că pur și simplu am vrut să o citesc. Prima încercare de a pătrunde în lumea Maitreyiei a avut loc prin clasa a cincea. Atunci, de altfel, m-a plictisit enorm începutul. Aveam un fel de repulsie față de tot ce era legat de India (şi acum mai am). Acum, când am recitit cele câteva capitole şi le-am început pe celelalte, înţeleg că pe acele timpuri, când eram mai mică, nu aş fi fost în stare să înţeleg ceea ce am înţeles peste ani. Cultura, religia, datinile şi obiceiurile pe care încearcă să le cunoască un tânăr european sunt într-atât de exotice, încât cititorul caută răspunsul în permanență, în paginile care urmează mereu.

Ce ar putea să-l atragă pe un european tânăr, plin de viaţă, cu o educaţie europeană şi cu gusturi rafinate, într-o țară care este atât de departe spiritual? Nimic, la fel cum credea eroul, Allan, la început. Călătorind în India anilor ’30 ai secolului trecut, viaţa îi ia o întorsătură neaşteptată când se mută în casa lui Narendra Sen, ca ucenic al acestuia. Aici este întâmpinat de familia acestuia, de doamna Sen şi de cele două fiice, Chabu şi Maitreyi. Prima impresie despre Maitreyi este negativă. Allan încearcă să vadă ceva frumos în tânără, dar nu reuşeşte. Urâta bengaleză se dovedește a fi mult mai importantă în viaţa lui Allan decât acesta se aşteptase.Toate orele de franceză, de caligrafie, de fizică şi de comentariu de carte devin un spațiu de manifestare al dragostei pe care tânărul o nutreşte pentru Maitreyi. Jocurile ei copilăreşti, spiritul rebel şi talentul pentru scris îi îl fascinează pe Allan, purtându-i sufletul spre o dragoste care îi va marca existența.

Sentimentul  este reciproc, Maitreyi îndrăgostindu-se de Allan și trăind cu pasiune iubirea. Iubirea platonică și dragostea carnală se împletesc într-un singur fir care aluncă dureros pe panta suferinței pricinuite de incapacitatea celor din jur de a accepta faptul că iubirea nu cunoaște religie, cultură sau tradiție.

Maitreyi este o carte a îndrăgostiţilor, în paginile căreia se resimte aerul unei uşoare voluptăţi exotice. Informații despre India stăpânită de coloniile engleze, puritatea femeilor, misticismul tradiţiilor, impactul cu religia hindusă şi viaţa unui străin printre localnici împânzesc lectura, făcând imaginea celor doi îndrăgostiţi plauzibilă.

Exotismul, misticismul şi puritatea acestui roman par să fie argumente care nu pot fi negate pentru ideea că dragostea există mai presus de orice altceva. Fialul deschis al romanul dă motiv de gândire oricărui cititor sceptic față de puterea iubirii…

…şi dacă n-ar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde să ştiu? Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei…

About Elena Druță

Sunt studentă la facultatea de medicină veterinară din cadrul USAMV Iași. Textele de pe acest blog se află sub protecția legii drepturilor de autor. View all posts by Elena Druță

One response to “Maitreyi, jocul între sentimentalism şi feminitate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: